procesele lui nastase

autor: mihai gotiu

”Mătușa Tamara”

Este povestea unei ”moșteniri” de 400.000 de dolari pe care soția lui Adrian Năstase, Dana Năstase, ar fi primit-o din partea unei mătuși nonagenare, Cernasov Tamara. Povestea a pornit de la una dintre primele măsuri pe care Năstase le-a luat ca premier: înlocuirea lui Adrian Cucu cu Ioan Melinescu în funcția de șef al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării de Bani (ONPCSB). Conform procurorilor, sarcina lui Melinescu în fruntea ONPCSB a fost să facă dispărut dosarul legat de proveniența reală a sumei de 400.000 de dolari pe care Dana Năstase i-a depus la Creditanstalt (ulterior HVB Bank). Soția premierului a depus un contract de vânzare-cumpărare din care reieșea că suma provine din valorificarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri și a altor bunuri de valoare de către mătușa ei, Cernasov Tamara.

Conform documentului, s-ar presupune că 11 tablouri semnate de pictori ca Tonitza, Baba, Rousseau, Iser, Popescu, Băncilă, Baraschi, Vermont, 3 manuscrise englezești pe pergament din perioada 1784-1827, vase Doum Nancy și Lalique, obiecte valoroase de mobilier și 30 piese bijuterii aur totalizând cca. 600 grame s-au aflat în apartamentul de bloc al Tamarei Cernasov, în vârstă de 91 de ani, care locuia singură. Dovezi certe că aceste bunuri s-au aflat în posesia și proprietatea vânzătoarei nu există însă, întrucât aceasta nu a prezentat notarului public niciun document care să ateste dobândirea bunurilor respective.

Procesul a bătut cale lungă și fără folos. Pe 24 mai 2006 a început urmărirea penală, iar Adrian Năstase a fost trimis în judecată pe 31 mai 2007, sub acuzația de dare de mită (către Ion Melinescu, pentru a face dispărut dosarul). În ianuarie 2008, dosarul s-a întors la DNA pentru a fi refăcut, iar pe 31 iulie 2008, procurorul general al României a cerut avizul Camerei Deputaților pentru începerea urmăririi penale. În septembrie 2008, Camera Deputaților a votat negativ solicitarea DNA, aceasta primind avizul în martie 2009 (când structura Camerei Deputaților s-a schimbat). Procesul a început în octombrie 2009, dar argumentele și probele procurorilor n-au reușit să-i convingă pe judecători. Pe 15 decembrie 2011, Adrian Năstase a fost achitat în primă instanță în acest dosar.

Dosarul Zambaccian

Este dosarul cu cea mai mare ”greutate”, în care Adrian Năstase, alături de soția lui, sunt acuzați de luare de mită – primirea unor diferite obiecte și contravaloarea unor lucrări de construcție în schimbul numirii și menținerii în funcția de director al Inspectoratului de Stat în Construcții a Irinei Jianu. Conform procurorilor DNA, care au început demersurile legale în februarie 2006, familia Năstase ”ar fi folosit influența și autoritatea lui ca șef de partid, precum și prerogativele funcției de premier, obținând de la Irina Paul Jianu peste 100.000 de dolari (contravaloarea unor bunuri importate din China) și 1,2 milioane de lei (lucrări și bunuri la casa din București, de pe strada Zambaccian și din comuna Cornu)”.

În timpul cercetărilor (noiembrie 2006) suma a ajuns la 1,37 milioane de euro, primelor bunuri necuvenite adăugându-li-se lucrări la fosta casă a ”mătușii Tamara”, dar mai ales finanțarea ilegală a campaniei PSD cu 817.000 de euro, sub forma de materiale promoționale primite de la firma Eurografica. În dosar au mai fost cercetați Dana Năstase, Ioan Păun (consulul general de la Hong Kong), Sergiu Sechelariu (fost secretar de stat), Irina Jianu, Gabriel Bivolaru și Miron Mitrea.

Și în acest dosar, Biroul Permanent al Camerei Deputaților și Camera Deputaților în plen au respins, în primă fază solicitările procurorilor (de percheziția la casa sin Zambaccian, respectiv avizul de declanșare a urmării penale). Acest ultim aviz a fost primit doar pe 4 martie 2009. Urmărirea penală a început efectiv pe data de 26 mai 2009, foloasele necuvenite primite de familia Năstase au fost estimate la 630.000 de euro. Dana și Adrian Năstase au fost trimiși în judecată pe 5 mai 2010, pentru luare de mită și șantaj. Pe 30 martie 2012, în primă instanță, Adrian Năstase a fost condamnat la trei ani închisoare cu suspendare pentru șantaj și achitat pentru luare de mită. Dana Năstase a primit, de asemenea, o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu suspendare pentru ”participație improprie la folosirea de documente false la autoritatea vamală”, fiind achitată pentru complicitate la luare de mită și șantaj.

”Trofeul Calității”

 ”Trofeul calității în construcții” reprezintă schema de strângere de fonduri camuflată pentru sponsorizarea campaniei electorale a lui Adrian Năstase din 2004. Manifestarea (așa-zis-ul simpozion) a fost organizată de către Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC, condus de Irina Jianu), iar taxele de participare încasate (peste 1,6 milioane de euro) au ajuns la patru firme controlate de apropiați ai familiei Năstase, iar de aici, mai departe, către o firmă care a prestat diverse servicii în campania prezidențială.

Printre cei care au cotizat s-au numărat instituții publice (Agenția Națională pentru Protecția Consumatorului, ROMSILVA, Agenția Națională Sanitar Veterinară, Compania Națională a Lignitului, Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare) care au plătit taxa de participare la un simpozion irelevant pentru activitatea lor. Alte câteva sute de participanți (firme de construcții) au plătit taxa de participare pentru a nu avea probleme cu inspectorii de specialitate care le avizau lucrările (la controale având obligația de a prezenta copie după ordinul de plată a taxei de participare la simpozion!). Banii strânși din taxe nu au ajuns însă în bugetul ISC, nu a existat un decont de cheltuieli, iar banii au ajuns în contul a patru firme controlate de soții Bogdan și Marina Ioana Popovici. Prin diferite operațiuni de spălare de bani (cesiune de acțiuni, majorare de capital, contracte false de vânzări terenuri și prestări servicii etc.), banii au ajuns la Eurografica SRL, care a realizat materiale de propagandă electorală pentru Adrian Năstase.

În acest dosar, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu executare, decizie fără precedent în istoria României.

 comentarii:

in cazul Trofeul Calitatii scrie in hotararea judecatorilor ca nu exista dovezi concrete. In cazul Zambaccian procurorii au depus bancnote care au fost tiparite cu multi ani dupa presupusa infractiune. La Matusa Tamara cred ca s-ar fi putut gasi mai multe dovezi, este un caz care chiar ar fi putut fi facut profesionist. Pe scurt, incompetenta procurorilor e proverbiala… Numai daca va uitati la Morar, vedeti cat de ‘inteligent’ este incat nu stie sa se exprime corect romaneste. Procurorii fac parte din acelasi popor roman care copiaza referate de pe Internet si plagiaza lucrari de doctorat, deci sa nu ii consideram niste genii… Daca cititi niste rapoarte de-ale lor, veti vedea ca par a fi scrise de copii de clasa a 7-a, atat de incompetenti sunt.

Anonim spune:

Candva prin 2003-2004, nu mai tin minte exact anul, prestam servicii pentru singura Casa de Licitatii cu obiecte de arta din Transilvania, avand sediul in Cluj-Napoca. Proprietari erau doi baieti tineri, cu initiativa, incercand sa construiasca ceva intr-un domeniu care pe acea vreme nu avea mari sanse de reusita. Evident ca nu isi permiteau sa cumpere lucrari, pe care sa le revanda, strategia de business fiind organizarea de licitatii cu lucrarile clientilor. Ei se ocupau de autentificare, de organizare etc (costuri care nu erau neaparat recuperate, in cazul in care lucrarea nu se vindea) si aveau comisionul lor de vanzare (doar in cazul in care lucrarea se vindea, bineinteles).

Au dat faliment, au inchis taraba … pentru un singur motiv: ori de cate ori aveau un client cu o lucrare mai deosebita (care implicit atragea clienti pentru licitatia principala, dar si pentru lucrarile unor pictori mai putin cunoscuti), cu cateva zile inainte de licitatie (adica in momentul in care toate operatiunile de autentificare, verificare etc erau complete, si nu mai exista nici un dubiu asupra veridicatii lucrarii) apareau baietii cu ochi albastri ai lui Nastase si retrageau lucrarea (sau lucrarile, dupa caz) din licitatie. Evident, fara piesele tari, licitatiile isi pierdeau din atractivitate, per ansamblu, ceea ce a dus la inchiderea Casei respective. A fost si un Tonitza printre ele … iar vorbele erau cum ca fiecare Casa de Licitatii din tara aveau cam acelasi tip de tratament.

Ghita Bizonu'
Aveti curajul sa spuneti ca situatia de azi a economiei romanesti este urmarea unor alegeri ideologice gen dezindustrializare, privatizare, dezromanizare induse prin propaganda si care au fost in gnl contrare dorintei majoritatiii (si mai ales a intereslor ei), ca reforma ciorbista a avut ca punct de interes asigurarea acccesului strainilor la materiile prime romanesti?… trebuie sa intelegeti ca hotia e hotie, iar ideologiile sunt folosite (in functie de cine e la guvernare) doar pentru a justifica hotia; cel mai celebru caz e cel al ”baietilor destepti” – pe vremea lui Nastase (stanga), se invoca protectia sociala (locurile de munca ale intreprinderilor care beneficiau de energie ieftina), Stolojan (tehnocratul) explica prin parametrii tehnici (cei cu pretul mic consumau energie noaptea, mentinand echilibrul in sistemul energetic), iar Vosganian (liberalul) scotea in fata libera concurenta (fiind consumatori mari obtin un pret mai mic la bursa); de fapt, niciunul dintre aceste argumente nu stau in picioare: salvand cateva mii de locuri de munca (la Oltchim, ALRO, Sidex) pui in pericol sute de mii de locuri de munca in alte firme mici si mijlocii care se pot inchide pentru ca nu-si permit facturile ridicate la energie si alte utilitati; tehnocratul gresea pentru ca marii consumatori cu pret preferential consuma si in timpul zilei, contribuind la maximul de sarcina; in fine, si principiul liberei concurente e incalcat, atata vreme cat sute de mii de mici intreprinzatori si milioane de consumatori casnici nu au posibilitatea legala de a participa direct la licitatie…


gheorghita zbaganu
Avind eu experienta a 8 incercari de inscriere in tribunal a unui partid comunist, incercari respinse de justitia romana pe baza unei legi pre
si anti- constitutionale (ma refer la legea 51/1991 pe care nici un guvern nu a gasit de cuviinta sa o modifice!) nu pot avea nici o incredere in justitia romana. Mai tineti minte ca Miron Cozma a fost condamnat la 18 ani de inchisoare de Emil Constantinescu? pentru o manifestare sindicala?
. Dreapta nu are onoare, este sadica, feroce si proasta. Sa te duci in fata familiei si sa protestezi in fata copiilor ca de ce tatal lor nu s-a sinucis, este, in logica dementa a lui Neamtu, un act civic.2. Nastase are urmatoarele pacate: ne-a bagat in NATO fara nici un referendum; a facut insa un referendum scirbos pentru modificarea Constitutiei, in sensul ca statul garanteaza furtul; a continuat privatizarile; a comis crima de a privatiza lucruri strategice; s-a afisat cu nevasta in stil Ceausescu; avea pasiunea vinatorii si, daca nu ma insel, a fost la partide de vinatoare cu indivizi nefrecventabili ca Tiriac; un vinator de placere este un asasin sadic.
Poate sa fi si furat, nu stiu. daca fura unul de stinga este de 10 ori mai grav decit daca fura un liberal sau Mihai Neamtu: aia au furtul chiar in ideologia lor. Oare privatizarea nu este un furt?


Jacques
Nastase e un om foarte bogat, stai linistit. La fel ca multi altii care nu ies in fatza cu averea (precum Jiji & restul topului Forbes) dar o tin acolo, pentru ei. Prin conturi in Elvetia sau firme de off shore. Basescu e in aceeasi gashka, nu-i diferit. Nu le plang de mila niciunuia, nici daca sunt arestati, nici daca se impusca sau se zgarie la gat. In momentul in care au pasit pe covorul afacerilor necurate si al coruptiei, ar fi trebuit sa-si inchipuie ca lucrurile pot lua si o astfel de turnura. N-am nici cea mai mica parere de rau, nu ma incearca nicio emotie. Mi-e mila de mama mea care traieste din pensie mica si de tatal meu a carui familie a imbogatit pamantul Dobrogei prin “contributii benevole” la Canal si alte lucrari agricole din zona Techirghiolului. Ii simpatizez pe cei care prin creativitate si munca multa cauta sa gaseasca un balans corect in viata, nu pe cei care cauta numai scurtaturi ilegale. Pentru Nastase & co (unde intra cam toata clica politica romaneasca, fara exceptii notabile) nu ma incearca niciun sentiment pozitiv sau omenesc. E vina mea?