joi, 26 iulie 2012

totul despre legume

nota: infomatiile sunt culese din virtual sinu sunt prelucrate. asezarea este ordine alfabetica.
LEGUME: ARDEIUL
Ardeii, medicamente pe tarabe. Curele cu ardei grasi, gogosari si ardei iuti sunt remedii pentru boli de inima, reumatism, raceala, diabet si kilograme in plus.  Pot fi rosii, verzi sau galbeni, dulci sau picanti, toate soiurile sunt gustoase. Ardeiul gras si fratii lui, ardeiul capia, ardeiul iute si dolofanul gogosar, reprezinta unele dintre cele mai sanatoase legume de care dispunem in luna septembrie. Buletinul de analize al ardeilor scoate la iveala o compozitie naturala de exceptie, de la vitamine, la antioxidanti si minerale, nutrienti extrem de benefici in buna functionare organismului. Cea mai buna forma sub care ii putem consuma este cea cruda, in salate sau sub forma de suc proaspat. Dar virtutile lor curative continua si dupa ce ii muram sau ii coacem pe plita. Iata de ce nu trebuie sa ratam cura cu ardei in luna septembrie, perioada in care aceasta leguma e mai viguroasa si mai gustoasa ca oricand. Sursa numarul unu de vitamina C. Principala substanta activa din ardei se numeste capsaicina si da culoarea legumei, cea mai multa fiind in cei rosii. Aceasta este un anticoagulant eficient, care ajuta la prevenirea infarctului miocardic si a atacului cerebral. Toate soiurile de ardei contin vitamina C in cantitati uriase, insa ardeiul gras verde are de doua ori mai multa vitamina C decat citricele, iar ardeiul rosu iute contine cu 330% mai multa vitamina C decat o portocala. in 100 de grame de ardei sunt 125 de mg de vitamina C, adica 100% din doza zilnica recomandata. in compozitia ardeiului se mai adauga 0,8 mg de vitamina B6 si 0,45 mg de vitamina K. Vitamina A este si ea prezenta, beta-carotenul fiind un antioxidant foarte puternic, care contracareaza efectele radicalilor liberi si reduce daunele pe care acestia le produc arterelor, nervilor si tesuturilor. Ardeii grasi contin licopen, un caretonoid ce previne cancerul de prostata, de col uterin, de colon, pancreatic si chiar pulmonar. Ardeiul rosu este mai sanatos decat cel verde, cu o cantitate de vitamine A si C de doua ori mai mare. Conform unui studiu, chinezii, care consuma mari cantitati de ardei, si mai ales ardei iuti, au cu 27% mai putine sanse de a face cancer pulmonar, si asta in conditiile in care sunt printre cei mai mari fumatori din lume. Cura anticolesterol. Ce rol au vitaminele oferite de ardei? Vitamina A din ardeiul gras protejeaza impotriva degenerarii maculare corelata cu inaintarea in varsta. Cei care consuma in medie 100 de grame de ardei gras pe zi prezinta un risc cu 50% mai redus de a face cataracta. Vitamina A protejeaza arterele de colesterol, previne aparitia diabetul zaharat si a durerilor articulare. Tot vitamina A este necesara sanatatii pielii si a integritatii mucoaselor (gura, nas, plamani, gat, pereti digestivi) si repararii tesuturilor suferinde. Ea contribuie la digerarea proteinelor in stomac, intareste oasele si imbogateste sangele. Este utila celor care vor sa se lase de fumat. Grupul de vitamine B, impreuna cu acidul folic, ajuta la transformarea hidratilor de carbon din glucoza asimilabila. Vitamina B2 sau riboflavina este legata de metabolism, iar vitamina B6 sau piridoxina ajuta la formarea anticorpilor si a hemoglobinei si la reglarea sistemului nervos. Ardeiul gras si cel Capia, chiar daca se consuma copt, nu pierde vitamina B. Vitamina C din ardei se distruge rapid prin fierbere. in ardeiul crud, ajuta la cicatrizare si la o buna functionare a sistemului circulator si a capilarelor, impiedica hemoragiile si formarea de vinatai, creste rezistenta la bolile infectioase. Ardeiul rosu are de 11 ori mai mult beta-caroten decat cel verde. Topeste grasimile. Ardeiul previne cancerul de colon prin continutul ridicat de fibre care sporesc viteza de eliminare a toxinelor. Mai contine si flavonoide, substante fitochimice care reduc inflamatiile. Ardeii grasi au doar 25 de calorii la 100 de grame de leguma si 1,9 grame de fibre, 80% din compozitie fiind apa. Mineralele cele mai frecvente sunt potasiul, calciul, molibdenul si manganul. Ardeii ajuta in lupta impotriva kilogramelor. Acest lucru se se explica prin prezenta unor alcaloizi, descoperiti in 2004 de catre doctorul Donwelt, care se gasesc mai rar in organismele vii si care activeaza enzimele lipolitice care topesc grasimile din organism. Astfel, consumand ardei gras la fiecare masa, pe langa hrana sanatoasa, se pierd si cateva kilograme. Organismul nu va avea de suferit, ardeiul ii va asigura nutrientii necesari: saruri, vitamine si alcaloizi. Dieta pe baza de ardei recomanda salate bogate in aceste legume si suc proaspat, cate un pahar de 100 ml, de doua ori pe zi. E bine ca sucul sa fie o combinatie de ardei gras, morcov, spanac si mar. Acest preparat este un regenerator sangvin si un puternic remineralizant. Sucul proaspat de ardei este de mare ajutor persoanelor care sufera de crampe sau colici intestinale. Un pahar din aceasta bautura face cat sase ore de somn. Cei mai eficienti pentru slabit sunt totusi ardeii iuti. Caldura generata in organism de aredeiul iute duce la transpiratii, la oxidarea mai rapida a straturilor de grasimi si, implicit, la slabit. Suc, pasta, zacusca. Gogosarul este si el o leguma din familia ardeiului, cu proprietati medicinale aparte. Aplicata sub forma de frectii sau ca unguent pe partile dureroase, tinctura de gogosar este neintrecuta in calmarea si vindecarea suferintelor cauzate de artrita, guta sau lombalgii. Uleiul de masline in care s-au macerat gogosari timp de 10 zile este bun ca unguent impotriva durerilor de gat sau a raguselii. Acelasi ulei calmeaza durerile produse de entorse. Rolul terapeutic al gogosarilor intervine si in cazuri de diaree, tuse magareasca, reumatism. Murati, gogosarii sunt un deliciu al sezonului rece. Ajuta la arderea grasimilor si la tranzit, trateaza excelent mahmureala. Daca la murat adaugam scortisoara, gogosarii vor fi eficienti in litiaza si insuficienta renala. Sucul de gogosari combate balonarea, iar aplicat pe par, diminueaza seboreea. Ardeii capia atit de deliciosi cruzi sau copti, sunt la fel de buni si conservati in otet. Acest sortiment de ardei este cel mai bogat in betacaroten. Gogosarii si ardeii capia sunt deliciosi preparati sub forma de pasta, ca sa nu mai spunem ca sunt ingredientele de baza in zacusca. Copti, murati sau congelati. Pentru a beneficia de toate aceste proprietati medicinale, ardeii trebuie sa fie proaspeti, adica sa aiba o culoare intensa si pielea intinsa, fara pete. Legumele proaspete sunt grele pentru dimensiunea lor si tari. Pot fi pastratae la frigider o saptamana, pot fi congelate, si asta fara a-si pierde proprietatile. Pentru cure, alegeti ardeii rosii. in frigider, se pastreaza in pungi de plastic, nespalati, pana la sapte zile, fara a-si pierde prospetimea. Ardeii dulci pot fi congelati fara sa fie opariti. Ardeii copti sunt un fel apreciat in bucataria romaneasca, indeosebi de catre persoanele cu stomac sensibil. Copti si curatati de coaja, sunt mai usor de digerat. Legumele se coc, apoi se pun intr-o punga etans si se lasa 15 minute sa se abureasca. Se scot din punga si se da jos coaja. Se scot cotorul si semintele, se scurg si se aseaza portionat in pungi. Dupa racire, se aseaza in congelator. Ardeiul gras are putine contraindicatii: in perioada sarcinii, deoarece poate stimula uterul, si in cazul alergiei la ardei. in unele cazuri, ardeiul nu este bine tolerat de persoanele cu fierea mai sensibila. Ardeiul iute are efect anticancerigen.  Dintre ardei, cu cele mai multe utilizari in medicina traditionala, este ardeiul iute. Capsainocidele din aceasta leguma pot accelera moartea celulelor canceroase in cancerul de piele, au un efect antiproliferativ asupra celulelor din cancerul de prostata. Ardeiul iute este energizant, analgezic natural, ba mai mult, are chiar efect anestezic. Actioneaza ca un anticoagulant, fiind eficient in prevenirea si tratarea bolilor de inima, ajuta la arderea rapida a grasimilor, scade colesterolul, previne infarctul de miocard, reduce riscul arterosclerozei si artritei, este eficient in astm, sinuzite, gripa, bronsite, are pana si proprietati afrodisiace. Actioneaza asupra proceselor de memorare si invatare. Este indicat in: dischinezii biliare, raceli, reumatism articular, crampe musculare, etilism cronic. Cura consta in consumul constant, dar moderat (3-4 grame) de ardei iute la fiecare masa. Ardeiul iute macerat in alcool timp de 10 zile este foarte bun in afectiuni si dureri reumatismale. Aceasta leguma este contraindicata in caz de hemoroizi, boli hepatice sau inflamatii gastrice si intestinale. Studiile arata ca ardeii iuti sunt un excelent remediu de prevenire a diabetului de tip II. O jumatate de ardei iute pe zi are si efecte stimulente asupra sistemului nervos, creand o stare de buna dispozitie. Nu aruncati sucul de la ardeii iuti murati. Dupa filtrare, este foarte bun pentru masajul capului, stimuland circulatia sanguina la nivelul radacinii parului. Praful minune din medicina traditionala. Pudra de ardei iute uscat se presupune ca are cele mai mari proprietati vindecatoare. Uscand ardeiul iute, se pare ca acizii care cauzeaza efectele negative sunt eliminati. Ardeiul iute este un stimulent antiseptic care conttne o mare cantitate de vitamina C si beta-caroten. El poate regulariza curgerea sangelui, intareste inima, arterele si nervii. Sub forma de pudra, vindeca ranile. Aplicand un strat subtire pe zona afectata, rana se va curata. in cazul sinusurilor congestionate, adaugati praf de ardei iute intr-un pahar cu apa si trageti incet pe fiecare nara. Nasul infundat se desfunda inspirand in dreptul unui ardei iute taiat. Puneti pe periuta de dinti putina pudra de ardei iute si spalati-va. Aceasta operatie este benefica pentru gingii, iar daca faceti gargara cu o solutie de ardei iute, veti scapa de dureri de gat. Tot pentru gat, bunicii nostri fierbeau o jumatate de lingura de seminte de ardei iuti in doua linguri de apa, amestecau cu miere si inghiteau mixtura. in medicina populara, acest praf se folosea si contra durerilor de urechi la copii. Rachiul amestecat cu praf de ardei iute calma accesele de tuse. in doze mici, ardeiul pisat elimina calculii renali, fiind totodata un calmant al durerilor de rinichi si vezica. Cei care sufera de maini si picioare reci trebuie sa faca frectii cu tinctura din ardei iute. Romania, tara ardeiului gras. Ardeii sunt originari din America de Sud si isi au stramosul intr-un soi salbatic de acum 7.000 de ani. Exploratorii spanioli si portughezi l-au raspandit in intreaga lume, fiind o leguma adaptabila. Astazi, China, Turcia, Spania, România, Nigeria si Mexic sunt cele mai importante producatoare de ardei grasi. India, Mexic, Indonezia, China si Coreea sunt pe primele locuri in productia de ardei iuti. Superardeiul rosu. Oamenii de stiinta au produs in laborator un soi de ardei gras care contine mai multe vitamine si antioxidanti decat oricare altul. „ACE“, asa cum a fost botezat dupa numele vitaminelor care se gasesc in el in cantitati importante, superardeiul contine doza zilnica recomandata de vitamina C si jumatate din cea de vitamine A si E. Ardeiul ACE a fost obtinut in Israel, este un pic mai lung si are o nuanta mai inchisa de rosu decat ardeii grasi obisnuiti. Beneficii pentru frumusete. Sucul de ardei gras, obtinut dintr-un kilogram de ardei, se bea inainte de masa, ca sursa de siliciu deosebit de benefica pentru unghii sfarimicioase, par degradat, ten acneic, cu pori incarcati si ten patat. Cura interna se combina cu un tratament extern constand in masti de suc de ardei gras. Ardeiul iute este indicat in tratarea caderii parului si indesirea firelor. Este important ca tinctura sa nu fie prea puternica, pentru ca da iritatii, si sa nu existe rani, bubite pe pielea capului. Soiuri de ardei iuti:- Poblano: mare, in forma de inima. Are acelasi gust iute ca ardeii Chilli. La maturitate, devine rosu inchis spre maro.- Anaheim: rosu, lunguiet.- Serrano: mic, de forma conica, de culoare rosie-portocalie.- Habańero: mic, bombat, considerat cel mai iute, are aroma de fructe. in Mexic si Caraibe, se foloseste in sosuri calde.- Cayenne: subtire si conic, este cel mai familiar, intalnit mai ales sub forma de pulbere (piper rosu).
 Recoltarea ardeiului se face diferentiat, in functie de varietate, incepand din primele zile ale lunii iulie, pana la inceputul lunii octombrie la ardeiul gras iar la cel lung si gogosar de la jumatatea lunii august pana la sfarsitul lunii octombrie- inceputul lunii noiembrie.
Ardeii se culeg manual, prin taierea pedunculului. Ardeiul gras poate fi recoltat atunci cand este la maturitatea tehnica/ de consum (are culoarea verde), cand se afla in primul stadiu al procesului de copt (are culoarea galbena) sau cand se afla la maturitatea fiziologica (are culoarea rosie). Gogosarii si ardeii - capia se recolteaza numai la maturitatea fiziologica si sunt destinati conservarii. Ardeiul iute se poate recolta si la maturitatea tehnica si la cea fiziologica. 
Ardeii trebuie sa aiba o culoare vie, aprinsa, fara puncte moi sau pete iar coada lor trebuie sa fie verde si tare, fara sa dea impresia ca ar urma sa se usuce.
La fel ca rosiile, ardeii pot fi recoltati atunci cand sunt colorati in proportie de 50-70%. Depozitati la temperatura camerei, iar in 2-3 zile ardeii mai verzi se vor coace
 Depozitare
Atentie, nu spala ardeii inainte de a-i depozita. Daca au urme de pamant, ii poti sterge cu o carpa uscata. 
Ardeii ajunsi la maturitate se depoziteaza in ladite speciale pentru legume, in locuri racoroase, pastrandu-si aspectul si calitatile nutritive timp de 10-14 zile. Pot fi depozitati si la frigider, in rafturile inferioare, unde pot rezista mai mult de 2 saptamani.
ardeiul iute
Ardeiul iute (Capiscum sp.) este originar din America Centrala si de Sud. Exista o serie de dovezi arheologice, descoperite in sudul Ecuadorului, care atesta ca aceasta planta a fost cultivata in urma cu 6.000 de ani.
Unul dintre primii europeni care a luat contact cu ardeiul iute este exploratorul Cristofor Columb , cel care a remarcat ca gustul fructului este asemanator cu cel al piperului negru.
In scurt timp, ardeiul iute a inceput sa devina extrem de popular si sa fie cultivat pe intreg mapamondul.
Descriere
Ardeiul iute se prezinta ca o tufa ce alterneaza frunzele ovale cu cele in forma de lance. Inaltimea unei tufe de ardei iute poate depasi chiar si un metru.
Florile sunt de culoare alba. Fructele pot avea fie forma elispoidala (cu varful ascutit), fie forma ovala. La maturitate, fructele devin rosii. Atentie! Este recomandat ca doritorii de ardei foarte iuti sa recolteze fructele abia atunci cand ajung la deplina maturitate.
Cultivare si ingrijire
Ardeii se cultiva fie direct din seminte, fie folosind rasaduri (se recomanda rasadurile Hot Cherry, Jalapenos, Hungarian Wax, Anaheims).
Pentru a fi sigur ca ardeii sunt intr-adevar foarte iuti, iti recomandam sa-i plantezi atunci cand clima este calda (media termica zilnica sa fie fie de 30 de grade Celsius, in timp ce noaptea temperatura sa nu fie mai mica de 20 de grade Celsius). Daca locuiesti intr-o zona racoroasa, poti sa cultivi ardeii iuti apeland la un recipient acoperit.
Intrebuintari medicale
Contine capsaicina, substanta "responsabila" pentru senzatia de arsura pe care o simti atunci cand intra in contact cu mucoasa bucala.
Capsaicina continuta are rolul a vindeca durerile, abcesele, infectiile gingiilor (este indicata gargara cu pudra de ardei iute, amestecata cu apa), gripa, guturaiul, tusei (inainte meselor principala se recomanda sa consumi cate 20-25 picaturi de tinctura de ardei iute).
Ardeiul iute este antiseptic, vitaminizant, regularizeaza circulatia sangelui. Intareste inima, arterele si nervii. De asemenea, are un puternic efect antigripal. De asemenea, consumare a 1-2 ardei iuti pe zi ajuta si la digestie.
Ardeiul este folosit cu succes in tratarea cancerului ovarian, mamar, de ficat si plamani, precum si in leucemie.
Ai sinusurile infundate? Tot ardeiul iute te ajuta sa scapi si de aceasta problema. Remediul este o solutie formata din apa si putina pudra de ardei iute. 
Medicina populara consemneaza si utilizarea ardeiului iute contra durerilor de urechi la copii. Tot cu el se trateaza si alcoolismul.
Utilizare culinara
Ardeiul iute este folosit foarte mult in bucataria mexicana si din America de Sud. De asemenea, el a devenit un element nelipsit din foarte multe bucatarii din Etiopia, Indonezia, Coreea, Laos, Malaezia, India, sudul Chinezi (bucataria Sichuan) Sri Lanka, Tailanda sau vestul Africii.
Fructul se poate consuma crud sau gatit, el fiind un ingredient folosit in mod frecvent in prepararea sosurilor foarte picante. De asemenea, ardeii iuti mai pot fi si murati.
Ardeii iuti se pot clasifica in mai multe categorii, dar una dintre cele mai uzuale "repartizari" este data de forma si gustul lor. In anul 1912, farmacistul Wilbur Scoville a inventat un test care putea sa masoare iuteala ardeilor, diluand fructul plantei pana cand "caldura" era perceputa pe limba.
Punctajul Scoville este masurat in multiplul de 100, farmacistul reusind sa evalueze ardeiul gras cu un punctaj de 0, iar ardeiul iute japonez cu un punctaj de 20.000 de scara Scoville. Urmatoarea "lista" contine 11 dintre cele mai cunoscute categorii de ardei iuti , clasificati dupa forma fructelor si iuteala/caldura pe care o "emana". 
Ardeii asiatici/Thai: mici, subtiri, au fructe inguste, care pot avea culori de verde si rosu, au un grad foarte ridicat de iuteala (intre 8.000 si 60.000 de unitati Scoville). Ardeii Thai sunt plante care arata bine si produc foarte multe fructe. Acestia se folosesc crude/proaspete sau uscate la diferite mancaruri de curry, sosuri de marinat sau supe.
Ardeii Cayenne: lunguieti, curbati cu o textura ridata a fructului, sunt de obicei verzi, dar pot fi gasiti si in variante de galben sau chiar mov. Acesti ardei au un grad mediu de iuteala (intre 5.000 si 60.000 unitati Scoville). Soiul Super Cayenne este mult mai iute. Aceasta varietate se recolteaza cand are culoare rosie, este consumant proaspat sau uscat (pentru a condimenta sosuri de marinat, pizza, ciorbe, supe si mancaruri de curry).
 Ardeii Chile/Anaheim/ New Mexico /Paprika/Pasilla: lunguieti si conici, cu pereti ai fructului destul de subtiri, in culori de verde si rosu, acesti ardei au si ei un nivel mediu de iuteala (intre 1.000 si 8.000 unitati Scoville). Multe dintre varietati cresc in climatul mai racoros din nord. Aceste soiuri au un gust mai vag de iuteala si se folosesc mai ales in mancaruri, copti sau umpluti. Cand sunt culesi rosii, ardeii iuti din aceasta specie sunt foarte buni atunci cand se usuca. Soiul Paprika are un gust foarte puternic, iar ardeii uscati se potrivesc foarte bine drept garnituri la ciorbe.
 Ardeii Habanero: acesti ardei au forma unui felinar, sunt de dimensiuni mici, au peretii fructului foarte subtiri si poseda un gust fructat, dar foarte iute (intre 8.000 si 60.000 de unitati Scoville). In culturile cu clima mai rece, fructele pot avea forme mai ciudate. Acesti ardei sunt folositi adesea primavara pentru diferite sosuri de salsa si curry.
 Ardeii Hot Cherry: ardeii "Hot Cherry" au forma unor rosii de dimensiuni mici, au peretii fructului grosi, pot avea o culoare verde sau rosie si un nivel mediu de iuteala (intre 5.000 si 8.000 de unitati Scoville). Ardeii Hot Cherry au un gust dulceag si se folosesc de obicie murati si umpluti cu branza sau carne.
 Ardeii Hungarian Wax/Banana: sunt ardei lungi si conici cu o duritate medie a peretilor fructului. Pot avea culori de galben sau rosu si un nivel mediu de iuteala (intre 1.000 si 5.000 de unitati Scoville). Acest soi se poate adapta mai multor clime, iar in bucatarie acesti ardei se folosesc de obicei murati sau in diferite sosuri de tip salsa.
 Ardeii Jalapeno: scurti si indesati, cu pereti grosi, de culoare verde inchis si un nivel al iutelii mediu (intre 5.000 si 60.000 unitati Scoville), ardeii Jalapeno se culeg de obicei cand sunt verzi si se folosesc in sosuri salsa sau murati.
 Ardeii ornamentali: acest soi de ardei sunt mult prea iuti pentru a putea fi consumati, iar unii dintre acestia sunt amarui. De obicei sunt cultivati pentru culorile sau formele lor. Totusi, printre varietatile de ardei ornamentali se numara Black Pearl si Super Chili, care mai sunt uneori folositi la diferite sosuri de salsa, supe sau sunt murati.
Ardeii Poblano (denumiti Ancho cand sunt uscati): sunt sferici la un capat si mai plati la altul, au peretii subtiri, culoare verde inchis si un nivel mediu al iutelii (intre 1.000 si 5.000 unitati Scoville). Acestia se recolteaza verzi si se consuma copti sau umpluti, iar uscati (Ancho) se prepara pentru sosuri salsa.
 Ardeii Santa Fe Grande: acesti ardei au o marire medie, forma conica, pereti cu o grosime medie, culori care variaza de la galben la rosu si au un nivel mediu al iutelii (intre 5.000 si 60.000 unitati Scoville). Acestia se consuma cruzi dupa recoltare , iar cand sunt murati sau prajiti sunt adaugati in mancaruri de tacos. Cel mai nou soi de Santa Fe Grande este denumit Mariachi. Acesta a fost si premiat pentru gustul sau aparte si culorile de galben si rosu.
 Ardeii Serrano: sunt subtiri, au forma unui ciomag, cu pereti destul de grosi, culoare verde, gust intens si nivel mediu al iutelii(intre 5.000 si 60.000 unitati Scoville). Acesti ardei sunt folositi proaspeti, sunt culesi cand inca sunt verzi sau pot fi prajiti si serviti drept garnitura pentru salsa si alte mancaruri traditionale mexicane.
Ardeiul iute (chilli pepper) isi trage denumirea de "chilli", "chillie", "chili" sau "chile" din dialectul aztec Nahuatl. Ardeiul iute este fructul plantei din specia Capsicum, din familia Solanaceae. Familia Solanaceae cuprinde plante perene si anuale, erbacee sau arbusti. Multi din reprezentantii familiei sunt binecunoscuti pentru partile lor comestibile. Dintre acestia se regasesc cartoful, tomatele, vinetele si toate speciile si varietatile de ardei. 
 
Chiar daca din punct de vedere botanic, fructele speciei capsicum sunt boabe, de tipul piperului, gustul si intensitatea face fructul sa fie folosit ca atare sau ca mirodenie in scopuri culinare. Ardeii iuti sunt ogirinari din America. Varietatile lor sunt cultivate in prezent pe tot mapamondul. In flora din tara noastra se intalnesc specii din genurile Solanum, Lycium, Datura, Hyosciamus si Atropa.
Istoria ardeiului iute
 Ardeiul iute a facut parte din alimentantia omului din continentul american inca din anii 7500 i.Hr. Exista dovezi arheologice in sudul Ecuadorului care arata ca acest fruct a fost cultivat in urma cu 6000 de ani. Cristofor Columb a fost unul dintre primii europeni care a "intalnit" ardeiul iute intr-una din calatoriile lui. Acesta l-a denumit astfel datorita gustului sau care se asemana cu cel al piperului negru cunoscut in Europa in acea perioada.
Dupa descoperirea facut de navigator, semintele de ardei iute au inceput sa fie cultivate si pe restul mapamondului. Diego Alvarez Chanca, unul din fizicienii lui Columb a adus primele seminte de chili in Spania in anul 1493 si a scris despre efectele sale curative si medicinale in anul 1494.
Din Mexic , care in aceea perioada era o colonie spaniola - putere care controla comertul catre Asia, semintele de ardei iute s-au raspandit rapid si in tari ca Filipine, India, China, Coreea si Japonia si au fost incorporate in bucataria locala.
Totusi, mai exista si alte variante de raspandire a acestor seminte in lume. Scriitoarea Lizzie Collingham scrie in cartea sa culinara ca ardeiul iute a fost adus in Europa de catre portughezi, care ar fi ajuns in India, regiunea Goan, colonie portugheza. De acolo planta s-a raspandit prin Asia Centrala, Turcia ajungand in Ungaria unde a devenit si simbol national sub numele de "paprika".
Mai exista speculatii cu privire la raspandirea acestei plante. Intr-un sit arheologic din Lund, s-au gasit dovezile existentei plantei datand din secolul XIII-lea. Mai mult, poetul roman Martialis descrie ardeiul iute ca fiind o planta lunguiata, iute, care contine seminte si a denumit-o "Piper crudum", adica “piper crud”.
 Specii si varietati
 Speciile cunoscute de ardei "iuti" sunt urmatoarele:
Capsicum annuum - includ varietati ca ardeii grasi, ardeiul verde , kapia, “jalapenos” si ardeiul chiltepin.
Capsicum frutescens - contin soiurile “arbol”, “malagueta”, “tabasco” si “thai”.
Capsicum chinezesc - contin cei mai iuti ardei ca “naga”, “habanero”, “Datil” si “Scotch bonnet”.
Capsicum pubescens - contin si specia sud-americana denumita “rocoto”.
Capsicum baccatum - contin si specia sud-americana denumita “aji”.
 Chiar daca exista doar cateva specii care se folosesc in mod uzual, exista foarte multe varietati si moduri de preparare a ardeiulor iuti. De exemplu, ardeii rosii si verzi sunt aceeasi specie, diferenta fiind ca cei verzi sunt de fapt culesi necopti. In aceeasi specie face parte si jalapeno, ardei care uscati primesc denumirea de “ancho”. De obicei, ardeii sunt impartiti in trei grupuri: ardeii grasi, ardeii dulci si cei iuti, iar cele mai multe varietati cunoscute omului se incadreaza in aceste trei clase.
 Intensitatea gustului
 Intensitatea gustului ardeiului iute vine de la capsaicin si de la alte cateva subtante denumite capsaicinoide. Capsaicinul este ingredinetul principal folosit in spray-ul paralizant.
Cand sunt ingurgitate, capsaicinoidele activeaza receptorii de durere din gura si gat, cei care sunt responsabili de simtul caldurii. Acesti receptori trimit un semnal creierului ca persoana consuma ceva "iute", iar creierul pregateste astfel corpul pentru elibrarea endorfinelor.
 Folosirea in bucatarie
 Ardeiul iute a fost asociat cu diferite retete facute in bucataria mexicana si din America de Sud. Chiar daca a fost introdus in restul lumii mult mai tarziu decat in tarile din care este originar, ardeiul iute a devenit un element nelipsit din foarte multe bucatarii din Etiopia, Indonezia, Coreea, Laos, Malaezia, India, sudul Chinezi (bucataria Sichuan) Sri Lanka, Tailanda sau vestul Africii.
Fructul plantei se consuma crud sau gatit datorita gustului sau. Partea cea mai bogata in gladele cu capsaicin se afla la baza ardeiului, iar baza alba in care stau semintele are cea mai mare concetratie de subtanta iute. Indepartarea membranei interioare a fructului va reduce intensitatea gustului de iute.
Ardeii iuti se vand cruzi, uscati sau sub forma de pudra, iar aceste legume se folosesc pentru facerea unei mari varietati de mancaruri si retete, inclusiv o serie de sosuri. De exemplu, in Turcia, ardeii de acest gen sunt cunoscuti sub numele de Kirzimi Biber sau Aci Biber si sunt folositi pentru prepararea pastelor iuti.
Bucataria indiana foloseste ardeiul iute pentru absolut orice, de la gustati simple pana la retete mult mai sofisticate. Tot in bucataria acestei tari, ardeii iuti subt uscati, prajiti si sarati si serviti ca fel separat pentru diferite mancaruri cu orez (Dadhyodanam sau Odanam). Ardeii uscati devin condimente pentru retete de "kootu". Bucataria Telugu foloseste ardeii iuti murati. Printre varietatiile folosite in India cel mai des sunt ardeii "clove", mai mici in dimensiuni si foarte iuti. Tot in aceasta tara, in partea de nord, ardeii iuti pot fi consumati si cruzi impreuna cu felii de rosii si lamaie verde.
Ardeii iuti sunt intalniti des si in bucataria din Bangladesh sau Pakistan. Soiul Bogura crescut in aceste teritorii este o specie foarte picanta. Ardeii iuti de culoare verde sunt de obicei servici cruzi pe cand cei rosii sunt uscati si seriviti in cartofi piure sau diferite retete de curry.
Sambalul este un condiment facut din ardei iute si amestecat cu alte ingrediente ca usturiul, ceapa, salota, sare, otet si zahar, mirodenie foarte folosita in Indonezia, Malaezia, Sri Lanka sau sudul Africii.
Frunzele plantei de ardei iute, care nu sunt la fel de picante ca fructul, sunt folosite in bucataria filipineza si se numesc " dahon ng sili". In retelele coreene, frunzele de ardei iute se folosesc in kimchi, iar in cele japoneze, acestea sunt gatite intr-un stil aparte, denumit tsukudani, si puse la pastrare. Bucataria italiana foloseste ardeiul iute zdrobit in diferite retete, printre care si unele de pizza. Aceasta metoda este folosita si in Turcia pentru anumite mancaruri ca si Biber Dovme.
Ardeii iuti rosii contin foarte multa vitamina C si caroten (provitamina A). Ardeii galbeni si cei verzi contin mai putine vitamine. Ardeii sunt o sursa foarte buna de vitamina B, mai ales B6. Aceste legume sunt bogate in potasiu, magneziu si fier.
 Ardeiul iute si decoratiunile
 Unii ardei iuti nu sunt cultivati in scopuri culinare, ci decorative, acestia fiind denumiti "ardei ornamentali". Unii dintrei ei sunt prea iuti pentru a putea fi folositi in bucatarie sau pur si simplu nu sunt savurosi, dar acest soi de ardei au de obicei forma si culori aparte.
Printre exemplele cele mai bune sunt ardeii "thai" Black Pearl, Marble si Numex Twilight. Ardeiul Medusa este o planta verde care produce fructe de culoare violeta care prin coacere devin galbene, portocalii sau rosii. Ardeiul Black Pearl produce fruze negre si fructe sferice de culoare neagra care coapte au culoarea rosie stralucitor.
 Superstiii legate de ardeiul iute
 In India ardeiul iute mai este folosit pentru a alunga spiritele rele si de aceea poate fi gasit in casele oamenilor sau chiar in masinile lor. Psihologul Paul Rozin declara ca mancatul ardeilor iuti in scopul de alungare a spiritelor malefice este un fel de "risc controlat", pentru ca indivizii traiesc anumite senzatii de durere fara a se vatama corporal.
 Alte intrebuintari ale ardeiului iute
 In Africa, fermierii au descoperit ca ardeii iuti sunt o unealta foarte buna pentru protejarea recoltelor impotriva elefantilor. Astfel, acestia imprastie chilli pe gardrurile in jurul recoltelor pentru a tine aceste animale departe, elefantii find deranjati de mirosul intepator al acestora.
Ardeiul iute mai este folosit si in alte moduri. Astfel, in medicina, subtanta capsaicin este folosita drept un analgezic in tratamentul durerilor de artrita, herpesului, neuropatia diabetica sau a durerilor de cap. Subtanta extrasa din aceasta planta mai este folosita in spray-urile paralizante.
Tot in medicina, cercetatorii au descoperit ca substanta capsaicin a reusit sa omoare celule canceroase in diferite teste de laborator. Capsaicinul din ardeii iuti a izolat o serie celulce canceroase chimice si mutagene in diferite specii de animale si sisteme de culturi.
Tot testele de laborator au aratat ca substanta din ardeii iuti ar putea sa ajute persoanele obeze sa piarda in greutate. Capsaicinul a reusit sa omoare si o serie de celule ale diabeltului de tipul 1, lansand glandele sa produca insulina.
In tratamentul uman, capsaicinul a fost testat ca analgezic pentru durerea cronica. Unele studii au aratat ca aceasta substanta ar putea avea un efect anti-ulcer pentru persoanele infectate cu Helicobacter Pylori, o bacterie care infecteaza mucoasa stomacului si a duodenului.
Ca si oricare alta planta si ardeii iuti au nevoie de atentie atunci cand sunt cultivati, fie din rasaduri, fie crescuti initial din seminte. Ardeii iuti se cultiva in aceasi la fel ca si ardeii grasi, foarte putine varietati avand nevoie de o ingrijire aparte, acestea fiind soiul peruvian si bolivian.
In opinia specialistilor, plantele de ardei salbatic au nevoie de mai multa caldura, pe cand varietatile "domesticite" se pot dezvolta mai bine si in temperaturi mai scazute. Daca te-ai decis sa iti faci o cultura de ardei iuti, iata cateva amanunte la care sa fii atent.
 Clima si temperatura
 Pentru a avea ardei iuti, alege in primul rand rasaduri de soiuri ca Jalapenos, Hungarian Wax, Hot Cherry sau Anaheims. Mai trebuie sa stii ca temperatura ridicata va favoriza iuteala ardeilor, prin urmare planteaza rasadurile cand clima este stabila si ajunge in jur de 30 de grade, cu nopti nu mai racoroase de 20 de grade.
Daca doresti ardei iuti, dar locuiesti intr-un climat racoros, acopera pamantul cu rasaduri cu o un strat de mulci din folie de plastic. O alta metoda este sa cresti ardeii in recipiente acoperite. Umiditatea si continutul de azot trebuie pastrate la minim pentru ca gustul iute sa fie si mai intens. Totodata, cu cat ardeiul e mai copt, cu atat mai iute va fi.
 Boli si daunatori
 Ardeii iuti sunt de obicei printre cele mai sanatoase plante, dar daunatorii pot ocazional crea probleme . Acestia sunt de obicei prezenti sub forma unor afide de culoare verde care se grupeaza in ciorchini pe ramurile plantei. In numar mare, aceste afide vor bea sucurile plantei, deformand frunzele care vor deteriora planta. Aceste afide mai pot imprastia si virusi mortali pentru ardei.
Pentru a indeparta aceste neplaceri, plantele de ardei trebuie spalate sub un jet puternic de apa. In acest fel se pot spala si alti daunatori ca omizile sau anumite specii de viermi care distrug atat fruzele de ardei, cat si fructele plantei.
Unul dintre virusii mortali pe care ardeii iuti pot sa ii contacteze este tabbaco mosaic , care va ingalbeni frunzele plantei si va deforma fructul. Acest virus este imprastiat de afide, iar odata ce a atacat planta nu poate fi indepartat, singura metoda fiind izolarea mladitei infectate si disturgerea ei.
 Recoltare
 Chiar daca te afli in gradina nu uita sa te protejezi. Nu culege ardeii iuti cu mainile goale, ci foloseste o pereche de manusi de latex. Nu atinge fata, ochii, gura sau nasul imediat dupa ce ai cules ardeii iuti. Daca cumva te-ai stropit cu sucul ardeiului in ochi, spala rapid locul cu apa rece. Arsurile bucale produse de ardeiul iute se calmeaza cu iaurt, lapte sau inghetata.
Majoritatea ardeiulor iuti sunt verzi atunci cand nu sunt copti si pot ajunge la culori de galben, portocaliu, rosu sau chiar maroniu atunci cand s-au copt pe deplin. Totusi, soiul ardeiul va dicta cand acesta trebuie cules, de exemplu, Jalapenos si Serranos sunt culesi cand sunt verzi pe cand Cayenne cand este rosu.
Totusi, culegerea ardeiulor iuti se va face in functie de preferintele fiecaruia. In mod normal ardeii se culeg atunci cand fructul este plin, ferm si are o textura lucioasa. Ardeii se culeg prin ruperea lor cu tot cu codita de pe tulpina pentru a deteriora cand mai putin planta.
 Conservare
 Conservarea si pastrarea ardeilor se va face in functie de soiul lor. Prin urmare ardeii care au peretii fructului mai subtiri au nevoie de un mediu cald si uscat pentru a se usca. Totodata, dupa ce ardeii au fost uscati, acestia se vor pastra in recipiente care se inchid ermetic sau in vid.
Ardeii uscati se pot pastra si in congelator, asezati in pungi speciale pentru acest gen de conservare. Soiurile Poblano, Anaheim si New Mexico se vor coace si apoi decoji ca apoi sa fie pusi la pastrare in pungi la congelator. Acestia vor rezista in aceste conditii pana la sase luni.
Ardeiul gras
Ardeiul gras sau dulce este o varietate a speciei Capsicum annuum (ardeiul iute). Aceste varietati pot produce fructe de culori diferite, ca rosu, galben sau portocaliu . Fructul este consumat si necopt, adica atunci cand este verde. Ardeii grasi sunt adeseori grupati in varietati sau soiuri care au un gust mai putin iute, acestia fiind de fapt, ardeii dulci.
Ardeii grasi sunt originari din Mexic, America Centrala si nordul Americii de Sud. Semintele de ardei au fost aduse in anul 1493 in Spania, de unde s-au imprastiat in intreaga Europa si in tari din Africa si Asia. Chiar si in zilele noastre, Mexic ramane tara cu cea mai mare productie de ardei din lume.
 Numele de "ardei" sau "pimiento" in spaniola, a fost dat de catre Cristofor Columb atunci cand a adus specia in Europa, deoarecepe atunci, bobul de piper, adicafructul platei de piper negru (Piper nigrum) o specie care nu este inrudita cu ardeiul originara din India, era un condiment foarte apreciat.
Asa s-a facut ca numele de "pepper" sub conotatia de "piper" s-a dat oricarei specii cunoscute in Europa care avea un gust iute. Prin urmare aceasta denumire s-a exitins si noii familii de plante Capsicum, recent descoperite de Columb. Numele cel mai des intalnit este "chili", o denumire care isi are originile in America Centrala.
Termenul de "ardei gras" (bell pepper), "ardei" (pepper) sau "capsicum" este adeseori folosit pentru orice fruct in forma unui clopotel din familia Capsicum, indiferent de ce culoare este acesta. De exemplu, cei din Australia, India, Malaesia si Noua Zeelanda numesc aceste fructe "capsicum".
In Europa, acest fruct mai este denumit si "paprika", care deriva de la culoarea lor, verde sau galben. Paprika mai poate fi si denumirea pudrei de "ardei" care este folosita drept condiment.
 Generalitati
 Din punct de vedere botanic, ardeiul gras este un fruct, dar in context culinar, acesta este considerat leguma. Chiar daca ardeiul gras face parte din familia Capsicum, este singura planta dintre cele din aceasta grupa care nu produce capsaicin.
Capsaicinul este o chimicala lipofilica care produce senzatia de arsura atunci cand intra in contact cu mucoasa unei membrane. Lipsa acestei substante se datoreaza unei gene regresive care a eliminat capsaicinul si prin urmare si gustul de "iute" pe care il produce ardeiul.
In comparatie cu ardeii verzi, cei rosii au mai multe vitamine si nutrienti si contin antioxidantul licopen. Nivelul carotenului si al altor antioxidanti este de noua ori mai mare in ardeii rosii. Totodata, aceste fructe contin de doua ori mai multa vitamina C fata de ardeii verzi.
Ardeii grasi portocalii (sau paprika) contin si o cantitate mare de vitamina A si C. Acest tip de ardei este zemos si dulce si datorita faptului ca acesta contine doar jumatate din caloriile unei portocale, este ales pentru diferite diete, mai ales ca nu produce indigestie daca este consumat crud.
 Varietati
 Ardeiul poate fi verde, rosu, galben, portocaliu sau, mai rar, alb, mov sau chiar multicolor, aceste nuante colorand fructul in functie de locul cultivarii si varietatile specie. Ardeii verzi sunt mai putin dulci si ceva mai amari decat cei rosii, galbeni sau portocalii.
Gustul ardeilor cruzi poate varia si din cauza conditiilor de cultivare si crestere, a conservarii dupa recolta si tratamentului in timpul depozitarii. Un ardei este mai dulce daca este lasat mai mult timp sa se coaca in soare in mod natural. Daca fructul plantei este colorat rosu, galben sau portocaliu, dar are un gust amarui, inseamna ca aceasta a fost cules verde si lasat sa se maturizeze in conditii de depozitare.
Ardeiul gras, planta originara din America Centrala si de Nord, este foarte usor de crescut. Ardeii grasi se gasesc in mai multe culori: verzi, rosii, galbeni sau portocalii. Indiferent ce soi de ardei vrei sa cresti, trebuie sa urmezi aceiasi pasi si sa fii atent la cateva detalii importantante pentru dezvoltarea corecta a plantei. 
 1Sezonul cald
 Ardeilor le place caldura, prin urmare acestia se pot strica foarte usor la temperaturile scazute, iar frigul sau inghetul sunt fatele plantei. In regiunile din nord, aceste plante se cresc cu ajurul straturilor de mulci confectionate din plastic sau cu ajutorul serelor speciale.
 2Plantarea semintelor
 Cresterea ardeilor din samanta se va face intr-un mediu inchis, cu doua saptamani inainte de terminarea sezonului rece, iar dupa cresterea vlastarilor se poate trece la plantarea lor in pamantul de afara, dar numai cand temperatura este propice plantei.
 3Marimea ghivecelor
 Recipientele sau ghivecele in care urmeaza sa fie sadita samanta trebuie sa aiba un diametru de cel putin 5 cm. Vasele mai mari vor favoriza cresterea semintelor cu radacini mai mari si puternice, adica rasaduri sanatoase si puternice ce vor face fata transplantarii in gradina.
 4Conditii de plantare
 Aseaza semintele de ardei in pamantul usor umed si cald. Plantele vor germina in aproximativ o saptamana. Daca ai plantat mai multe seminte intr-un ghiveci, aseaza cu grija fiecare mladinta intr-un singur vas, imediat ce au rasarit primele frunze.
Pamantul cald este un un mediu propice pentru dezvoltarea semintelor de ardei asa ca va trebui sa incalezesti solul cat de des poti. Daca vasele in care ai plantat sunt din metal, poti incalzi pamantul cu ajutorul unui resou . In schimb, daca hghivecele sunt din plastic, foloseste lampi speciale.
 5Udarea semintelor
 Este indicat ca atunci cand uzi semintele de ardei sa nu o faci direct. Atunci cand alegi ghivecele sau recipientele pentru plantat, asigura-te ca au gauri si aseaza-le in farfurii cu apa. Verifica solul in care stau semintele si ai grija ca acestea sa nu balteasca in apa.
 6Lumina
 Semintele de ardei au nevoie de multa lumina. Pentru a nu creste plante inalte si slabe este nevoie atat de lumina naturala, cat si un "supliment" de lumina artificiala fluorescenta.
 7Atentie la daunatori
 Ca orice planta, si ardeii se confrunta cu o serie de daunatori. Dupa plantarea lor este bine sa ai grija la painajeni si afide, de aceea rasadruile trebuie tratate cu solutii speciale, preferabil organice.
Ardeii grasii sunt printre cele mai crescute legume in gradinile oamenilor. Planta are fructe verzi atunci cand acestea nu au ajuns la maturitate. Ardeiul de culoare verde va avea atat o textura diferita, cat si un gust diferit fata de un ardei rosu, lasat sa se coaca complet.
 Plantarea ardeilor grasi nu este un lucru greu, dar atat incepatorii, cat si profesionistii in ale gradinaritului trebuie sa fie atenti la o serie de detalii atunci cand vine vorba de plantarea acestor legume.
Pe mapamond, ardeii grasi au diferite denumiri, de la chilli, la paprika sau Capsicum, chiar numele familiei din care se trage planta. Iata cativa pasi care iti vor fi de ajutor.
Materiale necesare: 
un sol bine ingrijit
sapa
grebla
faras de gradina
rasaduri de ardei gras
mulci
ingrasamant de plante
apa
 1 Pregateste solul. Pamantul pentru ardeii grasi trebuie sa fie aiba un pH neutru (in jur de 7.0). Inainte de plantarea propriuzisa, solul trebuie sapat si greblat, iar daca pamantul prezinta pietris, aceste "impuritati", trebuie indepartate. In timpul acestui procedeu solul se mai imbogateste cu ingrasamant special pentru plante.
2 Alege momentul ideal pentru plantare. Foarte multe persoane nu aleg bine perioada in care sa planteze rasadurile de ardei grasi . Momentul cel mai bun este atunci cand temperatura de afara a crescut. La randul sau, solul trebuie sa fie si el cald (in jur de 23 - 30 grade Celsius). Temperaturile scazute vor face planta sa nu creasca.
3 Planteaza in locul potrivit . Ardeii grasi nu pot fi plantati oriunde, de aceea trebuie ales un loc bun. Dupa ce ai pregatit solul mai trebuie sa stii ca aceste plante au nevoie de mult azot, potasiu si fosfor. Totodata, locul in care plantezi rasarurile trebuie sa fie bine drenat si sa aiba lumina multa.
4 Ai grija la planta. Daca rasadurile tale se afla intr-un recipient separat, va trebui sa fii atent la cum le manevrezi cand vrei sa le muti in solul de gradina. Prinde planta de la baza tulipnii si ridic-o usor. Aceasta va avea prinse de radacini pamantul din ghiveci, iar in acest caz vei planta rasadul cu tot cu acest pamant.
5 Pastreaza distanta optima. Rasadurile de ardei gras trebuie plantate la o anumita distanta unul fata de altul, adica in jur de 45 - 60 cm. Mladitele de ardei se vor planta cu ajutorul farasului de gradina la o adancime de aproximativ 5 cm in pamant. Dupa ce ai asezat rasadul in gaura lui, adauga in jur de 2,5 cm de apa si apoi acopera cu pamant pe care il batatoresti bine.
6 Protejeaza solul. Pentru a pastra umiditatea si caldura solului, acopera pamantul din jurul plantei cu un strat de mulci (paie sau punga de plastic). Aceasta va ajuta la o mai buna dezvoltare a plantei.
7 Creste calitatea. Pentru a imbunatati calitatea ardeilor, aseaza o cantitate mica de ingrasamant de plante in jurul fiecarui rasad la inceputul perioadei de crestere. Ingrasamantul trebuie asezat la o distanta de aproximativ 10 cm fata de tulpina. Se adauga apa pentru ca acesta sa intre in pamant.
8 Udarea plantelor . Pamantul ardeilor trebuie sa fie umed, dar nu sa nu balteasca de prea multa apa, mai ales in perioada de crestere. Pe de alta parte, daca solul nu are destula apa, gustul ardeilor va fi amarui sau inexistent. Daca folosesti mulciul confectionat din pungi de plastic , solul va trebui udat mai des.
9 Inlocuieste mulciul. In timpul procesului de crestere a plantelor, stratul de mulci trebuie schimbat. Indiferent de ce ai folosit, pungi de plastic, paie sau alte materiale, indeparteaza strastul si imbiba pamantul cu ingrasamant de plante bogat in fosfor si potasiu. Evita sa hranesti plantele cu prea mult azot deoarece ardeii vor creste astfel mai multe fruze decat fructe.
Ardeii grasi sunt legume de vara care au o dezvoltare foarte rapida, daca au parte de conditii meteo favorabile si daca sunt udati si pliviti regulat. Solul prielnic pentru ardeii grasi trebuie sa aiba un pH neutru. In general, prima recolta de ardei grasi se poate face dupa 70 de zile de la plantare. Transplanteaza rasadurile de ardei in gradina. Uda plantele cu apa la o temperatura medie si apoi asteapta circa 1-2 saptamani pana la urmatoarea irigare.
Ardeiul gras este o leguma foarte sanatoasa datorita continutului crescut in vitamina A, C si K. Aceasta leguma are proprietati antioxidante si ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor si sa reduca inflamatiile. Planta este pretentioasa fata de caldura si apa, fiind iubitoare de lumina, de aceea se cultiva mai mult in sud, sud-estul si sud-vestul tarii. Iata cateva reguli esentiale pentru ingrijirea ardeiului:
1 Ardeiul se cultiva prin producerea prealabila a rasadurilor. Plantarea se incepe cand varsta rasadurilor ajunge la 60 - 65 zile si cand solul are o temperatura de 15o C.
2 Este bine sa cultivi ardeiul dupa lucerna, trifoi, fasole sau mazare dar se poate cultiva si dupa radacinoase , bulboase si bostanoase.
3 Retine ca ardeiul gras necesita un sol drenabil care sa permita infiltrarea apei pana la radacini. 
In prima etapa de dezvoltare radacinile ardeiului se gasesc cel mult la 20 cm adancime insa in etapa de maxima dezvoltare acestea ajung pana la aproximativ 40 cm in sol, fiind nevoie de un regim mai intens. 
4 Este bine sa mentii umiditatea solului la o valoare de aproximativ 70%. Astfel, ardeiul gras are nevoie de udari frecvente in cazul in care conditiile climatice nu asigura ploi dese si abundente suficiente.
5 De asemenea retine ca in cazul ardeilor grasi este foarte importanta fertilizarea cu microelemente. 
Plantele aflate in perioada de vegetatie vor beneficia atat de ingrasaminte pe baza de azot cat si de ingrasaminte pe baza de potasiu. 
Fertilizarea se face in mai multe faze, prima la 14 zile dupa plantare iar urmatoarele patru la o diferenta de o luna una de cealalta. 
6 Lumina solara si temperatura sunt alti doi factori necesari pentru dezvoltarea armonioasa a ardeilor grasi. Acestia au nevoie de o expunere solara de 6-8 ore pe zi pentru a le asigura o cantitate suficienta de energie.
Pana la trecerea acestei perioade puteti curata de buruieni solul din vecinatatea plantelor si il puteti afana pentru a asigura un drenaj adecvat fluxului lichid. 
7 Udarea se face dupa plantare pentru asigurarea prinderii, dupa care planta nu se mai uda circa 2 saptamani pentru a favoriza o inradacinare mai profunda. 
Ulterior, pana la fructificare, ardeii trebuie udati la interval de 7 - 10 zile. In timpul aparitiei masive a fructelor, cand plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apa, udarile se fac mai des, la intervale de circa 5 zile.
Temperatura apei de udare este foarte importanta, aceasta trebuie sa aiba 25 – 27o C.
8 Pe suprafetele mici se poate face copilitul si carnirea plantelor, in scopul obtinerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte si pentru a asigura ajungerea la maturitatea de consum a unui numar mai mare de fructe, pe de alta parte.
Cum cresti ardei grasi gustosi. Ti-e dor de gustul ardeilor pe care ii mancai la bunica la tara? Te-ai saturat de ardeii giganti, fara pic de imperfectiune si fara pic de gust ce stau falnic pe tarabele din hipermarketuri? Atunci iti vindem noi cateva ponturi eficiente, care te vor ajuta sa ai ardei gustosi. Temperatura potrivita, udarea potrivita, nutrientii potriviti si, in final, rabdarea corespunzatoare te vor ajuta sa ai in gradina ardei ca nimeni altcineva: gustosi si plini de vitamine. Iata de ce aspecte trebuie sa tii cont daca vrei sa ai si tu astfel de legume in gradina proprie. 1. Ardei gustosi: temperatura. Toata lumea poate creste ardei, insa nu oricine poate creste ardei gustosi. Este o diferenta foarte mare intre a fi o simpla leguma si a fi o leguma gustoasa. In cazul ardeilor, pentru ca ei sa capete o aroma senzationala, este indicat sa fie plantati abia cand temperatura solului ajunge la 24 de grade Celsius. Inainte de a planta ardeii, este bine sa acoperi zona de teren cu o folie neagra din plastic, pentru a retine caldura. Ardeii grasi se dezvolta cel mai bine atunci cand temperaturile sunt constante - in jur de 25-26 de grade Celsius ziua si 15-21 de grade noaptea. 2. Ardei grasi gustosi: sol si soare Ardeii grasi cresc armonios atunci cand beneficiaza de lumina soarelui cateva ore pe zi. Totusi, este bine sa stii ca atunci cand temperaturile sunt caniculare, soarele se poate transforma in dusmanul ardeilor. In acest caz, calea de mijloc este sa plantezi ardeii grasi intr-o zona in care la pranz se face umbra. In ceea ce priveste solul, ardeii grasi au nevoie de un sol usor acid ca sa capete un gust desavarsit. Inainte de plantarea rasadurilor, este bine sa adaugi compost, ca sa oferi legumelor hrana de care au nevoie. Specialistii spun ca ardeii grasi cresc bine si intr-un sol nisipos sau lutos. Pentru ca ardeii sa aiba loc de crestere, este bine sa lasi o distanta de aproximativ 50 de centimetri in plante. Mai mult spatiu le permite plantelor sa dezvolte mai multe ramuri si implicit mai multe fructe. 3. Ardei grasi deliciosi: fertilizarea. Daca vrei sa ai fructe mari si frumoase, este indicat sa fertilizezi solul in momentul in care apar primele flori. Nu este recomandat sa fertilizezi solul cu compost inainte de inflorire, deoarece risti ca frunzele sa se dezvolte excesiv, iat fructele foarte putin. 4. Ardei grasi gustosi: udarea: Este indicat sa uzi ardeii constant, mai ales atunci cand nu ploua zile la randul. Udarea ardeilor se face fie dimineata devreme, fie aproape de apusul soarelui. In acest fel, eviti ca plantele sa se opareasca sub razele puternice ale soarelui. 5. Ardei grasi gustosi: polenizarea: In general, polenizarea ardeilor grasi este realizata de insecte. Ardeii pot avea parte si de o polenizare incrucisata, motiv pentru care este indicat sa nu plantezi ardeii grasi langa ardeii iuti. Este bine ca distanta dintre aceste plante sa fie de cel putin 2,5 metri. 6. Ardei grasi deliciosi: recoltarea: Atat ardeii grasi, cat si ardeii iuti au nevoie de cel putin 70 de zile pentru a fi gata de recoltare. Cand observi ca ardeiul este de marimea potrivita, este bine sa-i mai lasi o zi doua, pentru a prinde si mai mult gust.
Pentru amatorii de mancaruri picante, ardeiul iute reprezinta un condiment mereu binevenit. Cu toate acestea, utilizarile sale depasesc sfera gastronomica, astfel ca ardeiul iute poate fi folosit cu incredere si in jurul casei, in curte sau gradina, sau chiar ca medicament. Iata cateva dintre intrebuintarile practice ale ardeiului iute!
 1.Protejeaza hrana pasarilor. Studiile au demonstrat ca pasarile sunt imune la capsaicina, substanta care da iuteala resimtita de speciile din clasa mamiferelor. Drept urmare, daca vrei sa eviti ca pasarile din curte sau cele din casute sa ramana fara mancarea preferata - veveritele, de pilda, ar putea reprezenta una dintre probleme - adauga praf de ardei iute peste hrana acestora sau chiar ardei maruntit. Aceste efect este valabil si in cazul ardeiului iute de Cayenne sau al ardeiului chili.
 2.Inlatura furnicile: Coloniile de furnici pot fi indepartate din perimetrul casei tale cu ajutorul ardeiului iute. Pentru a le elimina, presara praf de ardei iute in zonele prin care acestea patrund in locuinta ta si pe suprafetele infestate. Pe langa aceasta metoda, mai poti folosi o reteta de pesticid natural care inlatura atat furnicile, cat si alte insecte din gradina. Ai nevoie de o ceapa mica, cativa catei de usturoi, 1 lingurita de praf de ardei iute de Cayenne, 1 lingurita de detergent lichid de vase si 250 ml de apa. Zdrobeste ceapa si usturoiul, adauga apa si praful de ardei iute. Amesteca incet si asteapta, apoi, o ora. Strecoara mixul, adauga detergentul lichid si amesteca bine. Cu un pulverizator, aplica solutia pe ambele parti ale frunzelor plantelor pe care iti doresti sa le protejezi. Solutia ramasa poate fi pastrata la frigider pentru a fi folosita si cu alte ocazii.
 3.Potoleste curiozitatea pisicilor. Daca animalul tau de companie are o inclinatie catre roaderea cablurilor periculoase din casa si din curte, afla ca ii poti domoli pofta de joaca si curiozitatea frecand ardei iute de respectivele suprafete. Repeta procesul periodic pentru a te asigura ca pisica ta sta departe de cabluri si alte obiecte primejdioase.
 4.Scapa de rozatoare. Insectele nu reprezinta singura problema careia trebuie sa ii faci fata pentru a-ti proteja culturile din gradina. Daca ardeiul iute iti este de folos la inlaturarea furnicilor si a altor insecte, tot acesta iti vine intr-ajutor si cand vine vorba despre eliminarea daunatorilor de tipul rozatoarelor. In acest sens, poti folosi solutia de mai sus sau poti presara frunzele plantelor cu praf de ardei iute si coji de portocale. Cea din urma varianta te poate ajuta sa tii la distanta si cainii si pisicile vecinilor care obisnuiesc sa iti faca nevoile intre rasadurile tale. Pentru ca solutia sa aiba efect, este necesar sa o reaplici frecvent, cu precadere vara cand iti uzi mai des plantele din gradina.
 5.Protejeaza sanatatea. Condimentele sunt recunoscute ca avand un efect benefic asupra sanatatii, in cazul in care nu suferi de probleme stomacale. Printre altele, ardeiul iute de Cayenne are efect anestezic , ajuta in procesul de slabire si poate vindeca un gat inflamat in urma unei raceli.
gogosarii. Plantarea gogosarilor incepe din mijlocul iernii, pentru ca gogosarii sa fie buni de cules in perioada verii. Gogosarii pot fi cultivati atat de gradinarii amatori cat si de cei experimentati, acestia nefiind extrem de pretentiosi comparativ cu alte legume.
 Ai nevoie de:
ladite din plastic;
folie de plastic;
pamant din gradina;
ingrasamant natural;
nisip;
seminte de gogosar. 1 Cumpara semintele inca din mijlocul iernii. Este indicat sa nu folosesti semintele unui gogosar plantat in anul anterior, deoarece exista riscul ca acesta sa fie un hibrid, iar plantele rezultate nu vor ajunge la marimea dorita.
 2 Umple laditele de plastic cu un amestec din pamant de gradina, nisip si ingrasamant natural in masuri egale. Inainte de a umple laditele, asigura-te ca amestecul de pamant, nisip si ingrasamant este omogen. Este indicat ca acest amestec sa fie preparat la inceputul iernii, inainte de a da primul inghet.
 3 Presara semintelede gogosar pe toata suprafata pamantului pus in ladite. Uda apoi solul foarte bine. Nu-ti face griji ca plantele ar putea creste prea dese. Nu toate semintele vor incolti.
 4 Acopera laditele cu ajutorul unei folii de plastic, pentru a crea un efect de sera. Folia are rolul de a pastra caldura si umiditatea, ajutand rasadurile de gogosari sa creasca.
 5 Plaseaza laditele intr-o zona insorita si ferita de vant. In cazul in care ai posibilitatea, este bine sa le tii in interiorul casei, la fereastra, pentru ca soarele sa poata ajunge la ele.
 6 Cand semintele incep sa incolteasca, indeparteaza folia de plastic.
 7 Lasa plantele sa creasca pana ating o inaltime de aproximativ 20 cm. Daca acestea cresc prea dese, le mai poti rari. In cazul in care temperaturile sunt inca instabile, nu planta inca rasadurile in gradina. Asteapta pana cand temperatura se va situa in jurul valorii de 23oC.
 8 Pe o parcela sapata si curatata de buruieni , sapa santuri mici de aproximativ 10-15 cm. Distanta dintre aceste santuri trebuie sa fie de aproximativ 1m.
 9 Pune apoi radacinile rasadurilor de gogosari in santuri, la o distanta de 40-50 cm unul de altul. Daca doresti poti pune si ingrasamant la radacina acestora. Toarna apoi cate o cana de apa la radacina fiecarui rasad si acopera santul cu pamant.
 10 Dupa plantare , timp de 3 saptamani nu va mai fi necesar sa-i uzi. In caz contrar plantele nu se vor inradacina bine. Apoi acestia se vor uda saptamanal. Udatul este de preferat sa se faca seara, la apusul soarelui, insa se poate face si dimineata devreme.
 11 Daca este necesar, in timpul cresterii acestia se pot stropi impotriva daunatorilor si li se mai poate pune ingrasamant.


LEGUME: Asparagus
Asparagusul, cunoscut si sub denumirea de sparanghel , este o leguma considerata delicatesa, lucru care se vede in pretul sau piperat, dar si in raritatea cu care se gaseste in pietele de legume. Totusi, asparagusului este o leguma care poate fi plantata cu gradinile din tara noastra,  dar succesul culturii depinde doar de abilitatile gradinarilor de a tine cont de anumite reguli. 
Cultivare
Inainte de orice, este bine sa stii ca pentru a avea o recolta bogata de asparagus, ai nevoie de un sol care sa se dreneze foarte bine si al carui pH sa se afle intre 6.5 si 7.5. Un sol care are un pH mai mic de 6.0 este total nepotrivit pentru dezvoltatea asparagusului, iar acest lucru se va vedea prin faptul ca leguma nu se va dezvolta deloc.
Asparagusul trebuie sa fie cultivat intr-o zona in care se poate bucura se lumina si soare cel putin 7 ore pe zi. Terenurile localizate catre nord si vest sunt cele mai recomandate pentru cultivarea asparagusului, asa ca daca este posibil, planteaza legumele acolo.
Asparagusul se poate cultiva cu ajutorul semintelor la inceputul primaverii (februarie sau martie), insa aceasta varianta nu este potrivita pentru gradinarii amatori, ci doar pentru cei experimentati, cu sere si multa experienta in domeniu.
Udare
In perioada de crestere a asparagusului, solul in care este plantata leguma trebuie udat o data pe saptamana, insa apa trebuie sa fie din belsug. Totusi, ai grija ca pamantul se dreneaza cu usurinta deoarece leguma nu suporta sa stea prea mult intr-un sol ud.
Ingrijire
Buruienile straine care cresc in preajma sparanghelului afcteaza dezvoltarea legumei, motiv pentru care acestea trebuie indepartate periodic. Totusi, dupa rupere (toamna de preferat), acestea se ard si se lasa pe solul pe care se afla plantat sparanghelul dupa care se adauga un strat de pamant pentru a proteja radacinile de inghet.
De asemenea, pentru a proteja asparagusul, se face un procedeu agricol care se numeste bilonare  si care inseamna ingroparea plantelor in pamant pana la un anumit nivel.
Cele mai frecvente doua probleme ale asparagusului sunt rugina si putrezirea radacinilor. Rugina apare ca niste pete mici, rosii – aramii imprastiate pe toata suprafata legumei si este imprastiata prin aer, cu ajutorul vantului. Din pacate, daca o singura leguma este afectata de rugina, toata cultura va fi afectata.
In acelasi timp, putrezirea radacinilor apare ca semn al faptului ca solul nu se dreneaza suficient de bine si ca apa are acces prea mult timp la radacina legumei.
Recoltare
Mai intainte de orice, biloanele se desfac pentru a lasa legumele sa respire si sa mai creasca. Recoltarea asparagusului se face de la jumatatea lunii mai pana la sfarsitul lui iunie, inainte ca lastarii sa ajunga la suprafata. Procedeul este unul destul de pretentios si migalos, mai ales ca poate afecta dezvoltarea ulterioara a legumei. Astfel, daca se recolteaza prea multi lastari, planta este supusa riscului de a se dezvolta mai greu in viitor si de a fi mai putin rezistenta la boli si daunatori, dar si in fata conditiilor meteo


LEGUME: cartoful
Cartoful, una dintre cele mai consumate legume din lume, se planteaza si dezvolta destul de usor, nu are pretentii mari de ingirjire , iar in plus, este un aliment gustos si satios. 
Cartofii au fost cultivati pentru prima oara de catre Indienii Inca din Peru in anul 200 I.Hr, iar in 1537, cuceritorii spanioli i-au descoperit si i-au adus in Europa la calatoria de intoarcere. Mai tarziu, in anul 1621, cartoful a ajuns pentru prima oara in America de Nord, iar astazi, cartofii reprezinta una dintre cele mai mari culturi alimentare din intreaga lume.
Cum se planteaza
Cartofii au in primul rand nevoie de multa lumina, iar daca pot fi plantati intr-o zona in care soarele are acces toata ziu, productia va fi cu atat mai bogata. Cartofii sunt bine inradacinati , iar legumele cresc doar atunci cand caldura patrunde suficient de mult in sol – de aici si nevoia de soare.
Cartofii prefera un sol care se dreneaza usor, lutos, usor acid, cu un pH  de 5.8 – 6.5.
La mijlocul lunii martie sau inceputul lunii aprilie sadeste un santulet adanc de aproximativ 10 cm adancime si planteaza cartofii timpurii la aproximativ 30 cm distanta unii de ceilalti. De asemenea, in cazul cartofilor semitimpurii, distanta trebuie sa fie intre 40 si 50 de cm.
Tuberculii incoltiti se aseaza cu mugurii in sus, avand insa grija ca acestia sa nu se rupa, iar apoi se acopera usor cu pamant. Dupa ce apar mugurii, se aduna gramezi mici de pamant in jurul plantelor astfel incat lastarii sa fie doar ingropati.
Cum sa stimulezi productia culturii
Pentru a stimula productia de cartofi, este de ajuns sa ajuti carofii sa incolteasca inainte de plantare . Este destul de simplu sa faci acest lucru si nu ai nevoie decat de multa lumina, cofraje de oua si cartofi de samanta.
Aseaza cartofii pe cofrajele de oua cu capul bont inspre soare, asteapta ca mladitele sa atinga 1 – 2 centimetri, iar apoi acestia sunt buni de plantare.
Acest tratament se face in luna ianuarie in zonele mai calde ale tarii sau in februarie acolo unde tempraturile sunt mai scazute.
Cum se recolteaza
In functie de soi si conditiile de crestere, cartofii se recolteaza din iunie pana in septembrie, iar momentul cel mai potrivit este atunci cand tulpina de deasupra solului este inca verde si se deschid florile.
Cu ajutorul unei sape se racoleste cuibul si apoi se iau cartofii din sol, se curata de pamant si se pun la uscat in cazul in care pamantul era umed. Altfel, risti ca legumele sa putrezeasca rapid. 
Stiai ca dupa orez, grau si porumb, cartoful reprezinta a patra sursa de energie alimentara? Cartoful a fost descoperit in Peru de catre spanioli in jurul anului 1530 si adus ulterior in Spania si in Italia. Insa in acele timpuri cartoful era considerat toxic pentru om si nu servea decat la hranirea vitelor. Planta a inceput sa fie folosita la scara larga in alimentatia umana zeci de ani mai tarziu.
Cartoful este o planta erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si tulpini subterane care au la capete tuberculi rotunzi sau ovali. 
Planta este cultivata pentru acesti tuberculi bogati in amidon, motiv pentru care sunt folositi atat in alimentatia oamenilor cat si ca furaj.
Cultivare
Plantarea cartofilor se va face primavara cat mai devreme, incepand cu luna martie in zonele mai calde si in jurul datei de 15 aprilie in zonele mai reci. 
Pentru cultivarea cartofului se folosete un sol usor si bogat in substante nutritive. Acesta se ara din toamna la o adancime de 25-30 cm si se hraneste cu gunoi de grajd . Primavara solul se niveleaza si se fertilizeaza suplimentar cu un amestec de mranita si cenusa.
Tuberculii incoltiti se asaza cu grija pe o parte pentru a nu li se rupe coltii. Este bine sa pastrezi o distanta de 30-35 cm pe rand si de 60-70 cm intre randuri, cuiburile facandu-se la adancimea de circa 13-15 cm.
Ingrijire
Cartofii trebuie prasiti cand lastarii ating inaltimi de 10-12 cm. Dupa 2-3 saptamani se mai face o prasila.
Imediat dupa rasarire, cartofii trebuie udati si fertilizati suplimentar pentru a obtine productii mari. 
Este bine sa stii ca aceasta planta se recolteaza treptat. Pentru prima recolta se desface cu grija pamantul din jurul tufei si se culeg tuberculii mai mari dupa care pamantul se trage la loc, se uda si se reface musuroiul pentru a se forma noi tuberculi.
Boli si daunatori
Cartoful este atacat de multe boli atat in timpul vegetatiei, cat si in timpul pastrarii tuberculilor peste iarna, cum sunt: virozele, raia neagra, innegrirea tulpinii, alternarioza, mana.
Mana produce pagube foarte mari astfel ca pentru prevenirea si combaterea ei sunt necesare tratamente chimice cu diferite fungicide.
Un daunator aprig al cartofului este gandacul de colorado care se combate cu insecticide speciale administrate in mai multe reprize. 
 Calitati nutritive
Principalii constituenti ai cartofului sunt: apa, hidrati de carbon, protide, lipide si saruri minerale. Cartoful este bogat in vitamine din complexul B, dar nu trebuie neglijate nici cantitatile de vitamina C si K. Insa gatitul distruge partial aceste substante. 
Cartoful este un aliment energetic si hranitor permis diabeticilor, obezilor si persoanelor predispuse la ingrasare. Este si un aliment de balast ce inlesneste functiile intestinale, un anti – ulceros si cicatrizant. De altfel, sucul crud din cartof este un bun diuretic, calmant si cicatrizant al mucoaselor digestive.
Cartofii se aseaza in cutii de carton sau in lazi de plastic in care au fost asezate doua-trei straturi de ziare. De asemenea, este foarte important ca ambalajul care care sunt tinuti cartofii sa fie depozitat pe un raft deoarece daca este tinut pe podea, riscul sa fie afectati de inghet este mare. Daca legumele sunt prinse de inghet, ele se vor inmuia si nu vor mai fi bune de consum.
Pentru a evita ca legumele de fie atinse de putregai sau incoltire, ar fi bine sa pui in mijlocul lor un mar.  De asemenea, un stiudiu realizat de universitatea din Idaho a demonstrat faptul ca aceste legume pot fi ferite de incoltire si putregai daca undeva langa ele se aseaza o sursa cu ulei esential de menta. Asadar, daca vei pune 3 picaturi de menta pe peretele langa care sunt asezati cartofii, acestia vor avea o viata mai lunga.
Cartofii reprezinta un aliment extrem de popular in Romania, dar si o leguma care se creste usor si nu are nevoie de conditii speciale pentru a se dezvolta rapid. Daca esti incepator in gradinarit si te tenteaza sa ai la indemana propria plantatie de cartofi , trebuie sa ai in vedere cateva cerinte.
Cartofii nu cresc si nu se inmultesc din seminte, ci dintr-un soi special de cartofi care sunt denumiti chiar cartofi de seminte. Acestia sut taiati in bucati care contin fiecare cate o portiune care se va transforma intr-un nou cartof, daca e plantata in pamant.
2. In tara noastra, exista mai multe specii de cartofi, dintre care doar doua sunt recomandate pentru a fi consumate la masa.
3. Cartofii noi (sau cartofii rosii) au forma rotunda, in general, coaja rosie si interior alb. Acestia sunt mai moi decat restul cartofilor, daca ales daca sunt prajiti. Cartofii galbeni sunt, insa, mai raspanditi.
Stiai ca: exista si cartofi subtiri, care au forma de deget si culori diferite. Ei sunt folositi mai ales in salate pentru aspectul deosbit.
4. Inainte sa plantezi cartofi pentru prima oara, asigura-te ca ai pregatit gradina pentru ei. Deoarece se planteaza la aproximativ 15 centrimetri sub pamant, ar trebui sa aplici compost pe toata aria pe care urmeaza sa plantezi cartofi.
5 Dupa aplicare, asigura-te ca ai sapat primii centimetri din pamant, astfel incat compostul sa fie absorbit bine. Pamantul proaspat sapat si afanat va oferi cartofilor spatiu suficient pentru crestere.
6. Pentru dezvoltarea armonioasa a cartofilor este nevoie sa formezi cateva ridicaturi de pamant, cu inaltimea de maxim 10 cm, sub forma de brazde. Fiecare cartof va fi plantat in interiorul brazdei de pamant. Chiar si dupa ce coltii cartofului au depasit suprafata pamantului, este de preferat ca primii centimetri sa fie constant acoperiti cu pamant.
7. Cauta fertilizant special pentru cartofi si distribuie o cantitate echivalenta cu o cana pe fiecare movila de pamant.
8. Este recomandat ca distanta ideala dintre cartofi sa fie de mninim 30 cm si maxim 40 cm.
9. Perioada ideala pentru plantarea cartofilor este imediat ce a trecut riscul de inghet, adica jumatatea lunii martie.
10. O alta metoda de a stabili perioada ideala pentru plantarea cartofilor este luand in calcul specia fiecaruia. Cartofii de primavara se planteaza la inceputul acesteia, imediat dupa ultimul inghet. Cartofii de toamna ar trebui plantati cu doua luni inainte de primul inghet, pentru a avea timp suficient sa se dezvolte astfel incat sa reziste la frig.
11. Tulpinile de cartofi care au fost afectate de mucegai trebuie indepartate imediat deoarece nu mai exista sanse ca ele sa-si revina.
12. Saparea cartofilor in vederea recoltarii necesita rabdare si putina dexteritate. Foloseste o cazma cu care sa sapi cu grija in jurul fiecarui cartof si ai grija sa nu deteriorezi tuberculii. Scoate cartofii pe rand din pamant si lasa-i sa se usuce la soare inainte sa-i depozitezi undeva.
13. Depozitarea cartofilor proaspat culesi se va face intr-un spatiu aerisit, intunecos si racoros. Evita curatarea lor de pamant pana in momentul consumarii.
Cartofii, bucate de post si medicament. Cartofii pot fi mancati dupa pofta inimii, pentru ca sunt gustosi si sanatosi, iar pe deasupra ne pot vindeca de ulcer, boli de inima sau artroze. In Post, cei mai multi dintre noi renunta de tot sau doar partial la carne, branzeturi, oua. Pentru sapte saptamani, bucatele de toate zilele vor fi facute din multe legume si fructe. Iar dintre toate, cartoful e baza in alimentatie. Putem manca dupa pofta inimii cartofi, pentru ca sunt sanatosi, gustosi si, contrar parerii generale, nu ingrasa. Pe deasupra, nici nu costa mult. Cartoful, asa-zisul aliment al saracului, este si un campion al sanatatii, fiind recomandat in medicina naturista pentru numeroasele lui virtuti curative. Exista tot atatea retete de tratament pe baza de cartofi, cate boli sunt pe lume. Asa ca, un post cu cartofi ne poate face mai sanatosi! Satios si sanatos. Cartoful a ajuns in Europa prin secolul XVI si de atunci, nu ne-a mai lipsit de la masa. Aceasta leguma aparent banala, daca este fiarta pe abur sau inabutit, dezintoxica organismul, datorita continutului sau bogat in potasiu. Contribuie la eliminarea acidului uric, fiind indicat in reumatism si artroza. Slab hipnotic si calmant, cartoful e foarte bun pentru persoanele nervoase, cu crampe, insomnii, tuse pe baza nervoasa. Este recomandat si diabeticilor, copt in cenusa, in asa fel incat sa nu i se piarda nici savoarea, nici calitatile nutritive. Cartoful reduce glicozuria, determina o ameliorare a starii generale si, la bolnavii cu complicatii chirurgicale, o revitalizare a tesuturilor, prin favorizarea proceselor de cicatrizare. Cartoful contine provitamina A, vitamina K (antihemoragica si antianemica), sulf (combate excesul de seboree si fier). Constituie una din principalele surse de vitamina C a francezilor, care consuma in jur de 120 kg de cartofi pe an, de persoana. Dr. Leon Binet a demonstrat ca aceasta leguma contine o substanta azotata, tuberina, care favorizeaza cresterea copiilor. Mai cu seama, cartofii noi sunt bogati in tuberina.Cartoful nu ingrasa. Cartoful e recomandat de medicina moderna pentru ca e sanatos, hranitor,  energetic, permis tuturor celor predispusi la ingrasare. Inlesneste functiile intestinale, combate ulcerul, este cicatrizant. Daca nu e preparat cu grasime, cartoful nu ingrasa. Este chiar recomanda  obezilor, hepaticilor. Administrate diabeticilor, zilnic, cate 1 kg-1,5 kg de cartofi, s-a constatat atenuarea simptomelor morbide (glicozurile, poliurie, polidipsie). Chiar daca este voluminos, cartoful are 80% apa, un pic mai putin decat laptele. Un cartof de dimensiuni medii cintareste in jur de 150 de grame si furnizeaza organismului doar 100-110 kilocalorii, cit un pahar de suc de portocale. Un cartof are numai 10 miligrame de sodiu (de 400 de ori mai putin decat aportul zilnic de sodiu). Potasiu are insa din plin: de trei ori mai mult decat o portocala si chiar si mai mult decat o banana. Sunt mai greu de digerat cartofii prajiti, deoarece contin mai multi carbohidrati care sunt daunatori. Cartofii fierti nu trebuie pastrati mai mult de 24 ore. Nu consumati portiunile verzi ale cartofului. Sunt toxice! De ajutor gospodinelor - Clei din cartofi: fierbem patru sau cinci cartofi timp de o jumatate de ora intr-un litru de apa. Adaugam trei sau patru prafuri de alaun (piatra acra).- Ca sa curatam calcarul de pe un vas, fierbem indelung in el coji de cartofi.- Ca sa curatam geamurile si oglinzile, le frecam cu o felie de cartof.- Ca sa stergem urmele de degete de pe usi, le frecam cu o felie de cartof.- Apa de la fiertul cartofilor fara coaja curata perfect argintaria.- Pentru a inviora culorile unui covor: il aspiram bine; apoi radem doi cartofi, ii acoperim cu apa calda si-i lasam sa infuzeze doua ore. Ii strecuram si frecam covorul cu pasta obtinuta. Sucul de cartofi cruzi: Sucul de cartofi nu are egal in tratarea aciditatii gastrice si a ulcerelor gastrice. Calmeaza si cicatrizeaza mucoasele digestive. Este un antispastic, diuretic, emolient. Intr-un pahar de vin, se pun doua degete de suc si restul apa calda. Se bea dimineata, pe stomacul gol. Se poate amesteca si cu supa sau ciorba. Ca toate sucurile, si cel de cartofi se altereaza repede; de aceea, trebuie extras si consumat imediat. Milioane de indivizi sufera de artrita, dar putini cunosc actiunea benefica a sucului de cartofi impotriva acestei boli. Extractul crud e indicat si in hepatita si litiaza biliara, constipatie, hemoroizi, scorbut. Sucul de cartofi din soiurile rozalii contine hidrati de carbon, protide, lipide, saruri minerale, vitamine (B1, B6, C, K). Amidonul de cartof este antiinflamator in bolile gastro intestinale, in intoxicatii cu substante toxice. Medicamentul pielii: Pentru arsuri, degeraturi, crapaturi ale pielii, ulceratii, edeme ale pleoapelor: se rade o cantitate suficienta de cartofi cruzi si se aplica pe locul respectiv, in amestec cu o lingurita de miere sau ulei de masline, lasind sa actioneze cel putin doua ore; se fixeaza cu ajutorul unui bandaj. Se schimba cataplasma in timpul zilei, pana la vindecarea completa. Pentru arsuri solare, se pun cartofi in rondele subtiri. Se lasa sa actioneze cateva minute. Pecinginea trece cu cartof crud, dat prin mixer, se lasa 10 minute, apoi se clateste. Faina de cartofi este un bun calmant in caz de flegmoane, arsuri, erizipel, ulcer varicos, eruptii cutanate si crapaturi ale pielii. Se fixeaza cu un bandaj si se lasa o ora sau doua. Operatia se repeta de doua ori pe zi, pana la vindecarea completa. Pe negi, se pune cartof crud, ras, o data dimineata si o data dupa-amiaza. Transpiratia abundenta a picioarelor se trateaza cu faina de cartofi pudrata pe piele, dupa spalarea picioarelor. Alunga tusea si migrenele: Chiar si frunzele cartofului au intrebuintare terapeutica. 15 g de frunze proaspete se fierb 5 minute in 750 ml de apa. Se strecoara. Ceaiul obtinut se indulceste cu miere. Se bea intre mese pentru calmarea tusei. Pentru migrene, se pot aplica pe frunte si pe timple felii de cartof crud sau frunze proaspete de visin, menta, cimbrisor sau podbal. In cazul durerilor de cap persistente, se va bea suc cald de cartofi (cate 1/4 pahar, de 3 ori pe zi, inainte de masa). Contra parazitilor intestinali: se va manca seara, timp de 3 zile, exclusiv o salata de cartofi amestecati cu 60 g de ulei de nuca. Asadar, nu ocoliti cartofii din dieta zilnica. La masa de seara, 100-200 gr de branza de vaci si cativa cartofi la captor, reprezinta un regim de sanatate mai bun decat orice medicament din lume. Leacuri din batrani:  - Cand se formeaza noduli in urma injectiilor, aplicati felii reci de cartofi cruzi. - In cazul durerilor in gat, se pun cartofi cruzi rasi si dati prin alcool incalzit; amestecul se aseaza intr-o tesatura de bumbac si se aplica pe zona gatului si trebuie pastrata caldura.- Pentru cei care sufera de inima e bun cartoful copt.- Pentru a scapa de ulcer, mincati zilnic doua-trei felii de cartofi cruzi sau beti cate 100 ml de suc de cartofi cruzi (simplu sau amestecati cu miere de albine sau suc de morcovi) cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa. - In sciatica si dureri reumatice:100 gr de cartofi se fierb intr-o jumatate de litru de apa. Pasta se intinde pe o carpa si se aplica pe locul dureros. Cartoful si frumusetea: - Pentru ten gras: aplicati o data pe saptamana, o masca pe baza de cartof ras amestecat cu zeama de lamaie si lasati sa actioneze 10 minute, dupa care clatiti cu ceai de galbenele sau apa minerala. - Pentru ten uscat sau mixt: se face o masca din cartofi fierti si pasati amestecati cu galbenus crud si lapte fiert. Amestecul trebuie sa capete consistenta unei smintini si trebuie lasat sa ationeze 10 minute, apoi se clateste cu ceai de galbenele. 3 probleme ale cartofilor si solutiile eficiente: Cartofii sunt cele mai consumate legume in Romania. Nelipsiti din mesele zilnice, dar si de la cele de sarbatori, cartofii pot fi consumati cu tot felul de carnuri, sosuri si legume. In aceste conditii, este mai mult decat evident de ce iti doresti sa ai in propria gradina o cultura frumoase de cartofi. Par ei ca nu sunt atat de fragili precum rosiile, insa si cartofii sunt predispusi atacului daunatorilor si bolilor. Fii precaut si ingrijeste cartofii in asa fel incat la toamna sa-ti ofere o recolta bogata. Iata cateva dintre cele mai frecvente probleme cu care se confrunta cartofii: 1. Plantele sunt roase in apropiere de sol: In momentul in care observi ca plantele sunt roase in apropierea solului, este foarte posibil ca acestea sa fie atacate de anumite larve de omizi care se dezvolta in sol. Au culoare gri, sunt incovoiate si masoara 1-1,5 centimetri. Acesti daunatori par mici, insa provoaca pagube mari, intrucat rod tot ce prind, de la tulpini, pana la radacini si frunze. Pentru a evita situatia neplacuta in care te trezesti fara cartofi toamna, cel mai bine este sa pastrezi cultura curata, fara buruieni. Presara cenusa la baza plantelor si foloseste mulci pe baza de frunze de stejar pentru a proteja cultura ta. 2. Cartofii prezinta gauri in frunze: In momentul in care cartofii prezinta gauri in frunze si pe dosul frunzelor vezi mici broboade portocalii, este clar ca ai de a face cu gandacul de Colorado, cel mai cunoscut si pagubos daunator al cartofului. Pentru a diminua prezenta gandacilor de Colorado in gradina este indicat sa plantezi in apropierea cartofilor plante companion, cum ar fi vinetele, fasolea verde sau in. Desigur, pentru a eradica coloniile de gandaci de Colorado poti folosi insecticide, insa acestea pot afecta nu doar gandacul in sine, ci si cultura. De aceea, daca vrei sa ai o productie cat mai ecologica, este indicat sa folosesti metode naturale de eliminare a gandacilor. Una dintre metode este strangerea manuala a gandacilor. Ai nevoie de o galeata si o pereche de manusi. Dupa ce te-ai asigurat ca-ti protejezi mainile, porneste pr un rand si strange in galeata toti gandacii. Poti adauga in galeata apa cu sare, pentru a fi sigur ca gandacii nu mai au nicio sansa sa supravietuiasa. Frunzele pe care gasesti oua de gandaci de Colorado trebuie rupte, pentru a impiedica dezvoltarea larvelor. gandacii de Colorado pot fi combatuti si cu un amestec pe baza de busuioc si apa. Fierbe apa si adauga cateva frunze de busuioc in ea. Lasa la infuzat, dupa care pulverizeaza frunzele de cartofi cu acest amestec. Dupa cum probabil ti-ai dat seama, aceasta solutie este eficienta daca ai o cultura restransa de cartofi. Pentru culturile ce se intind pe zeci de ari, aceasta solutie naturala s-ar putea sa nu fie cea mai eficienta. 3. Frunzele se ingalbenesc si se curbeaza: Daca observi ca frunzele cartofilor se ingalbenesc, se curbeaza si capata mici pete lucioase, ai putea avea de a face cu afidele. Aceste insecte mici depun oua pe dosul frunzelor, iar excrementele lor se pot transforma in mucegai. Pentru a elimina afidele, poti realiza singur un sapun ce actioneaza ca un insecticid, doar ca este mai natural. Poti face un astfel de sapun adaugand 2 linguri de sapun pe baza de ulei vegetal, peste care adaugi un galon de apa. Stropeste frunzele afectate cu acest amestec.

LEGUME: Castraveti
Recoltare
 La fel ca rosiile, castravetii se recolteaza pe masura ce ajung la maturitate. Insa, spre deosebire de rosii, care au nevoie de mai multe zile pentru a se coace, evolutia castravetilor trebuie urmarita zilnic. Ei cresc foarte repede si, daca nu sunt recoltati cand sunt tineri, nu mai sunt buni pentru consum, devenind moi si cu un gust amar. 
Castravetii buni de consum ar trebui sa fie tari, rotunzi la varfuri, de culoare verde crud sau verde inchis. Evita pentru consum castravetii care sunt galbeni, foarte mari, au portiuni moi sau varfuri ridate. In general, castravetii mai subtiri au mai putine seminte si sunt mai gustosi.
In functie de soiul de castraveti cultivati (de toamna sau de vara), recoltarea lor se face incepand cu lunile mai-iunie, respectiv august-septembrie. Recoltarea se face prin taierea castravetilor cu o pereche de foarfece sau cu un cutit ascutit. Pentru murat , sunt indicati castravetii cu o lungime de 10-12 cm
 Depozitare
Castravetii pot fi depozitati pentru aproximativ 10-14 zile in ladite speciale pentru legume sau in pungi de hartie , in locuri racoroase sau chiar in rafturile inferioare ale frigiderului. La temperatura camerei, isi pastreaza forma, gustul si calitatile nutritive maximum 3-4 zile.
Castravetele este una dintre cele mai vechi plante cultivate de catre om si una dintre cele mai consumate legume. Proprietatile sale nutritionale si medicale il fac atat prietenul femeilor care vor sa aiba un ten frumos si luminos, dar si al celor care au probleme de greutate sau cu colesterolul. 
Castravetii sunt legume crescute pentru consumul alimentar. Acestia poti fi consumati atat proaspeti cat si murati. Castravetele este o leguma de forma lunguiata, cu o coaja verde. Exista numeroase speciide castravete, de diverse marimi si nuante de culori. Unele specii nu au seminte, altele au o coaja foarte subtire.
 Origini
 Castravetii sunt unele dintre cele mai vechi plante si se pare ca au aparut acum 10.000 de ani in Asia. Vechii exploratori au adus aceasta leguma in India si in alte parti ale Asiei. Castravetele a fost foarte popular in Egipt, Grecia si Roma unde era folosit nu numai pentru a fi consumat, dar si pentru calitatile sale nutritive pentru ten si piele. Vechii colonisti au introdus castravetele si in America.
Nu se cunoaste insa unde a inceput procesul de preparare a castravetilor murati. Cercetatorii cred ca in Africa exista o specie de castravete care avea un gust mai intepator. Mai tarziu, Spania a fost una dintre tarile unde castravetii murati se consumau in cantitati mari inca de pe vremea Imperiului Roman.
 Istorie
 Castravetii sunt originari din India. Se pare insa ca existau mai multe specii de castravete, in diferite zone ale Indiei. A fost introdus in celelalte tari de catre romani si a fost cultivat in Franta, Anglia si mai tarziu si in America de Nord. Locuitorii din Asia consumau castravetele inca de acum 3000 de ani. Castravetele apare si in celebra Epopee a lui Ghilgames, unde era consumat in mod frecvent de catre oameni.
Castravetele a aparut si in Tracia si era unul dintre ingredientele de baza in bucataria unor tari precum Bulgaria si Turcia. Din India s-a raspandit in Grecia si Italia, iar mai apoi si in China. Potrivit cartilor lui Plinius cel Batran, castravetele era alimentul preferat al imparatului Tiberiu. Acesta consuma castraveti zilnic, atat in anotimpurile calde, cat si in cele reci. Se pare ca romanii au fost primii care au cultivat castraveti in sere.
Din Imperiul Roman , castravetele s-a raspandit mai apoi in toata lumea si a devenit repede una dintre cele mai cultivate legume. Christofor Columb a facut cunoscut castravetele si in America, unde a fost cultivat pentru prima oara in Haiti, in 1494.
 Beneficii medicale
 Cu toate ca este mai putin nutritiv decat alte fructe si legume, castravetele este o buna sursa de vitamina C si minerale. Castravetele contine de asemenea si vitamina A, potasiu, acid folic , magneziu si fibre. Acesta are si efecte laxative si este una dintre legumele cel mai des intalnite in curele de slabire. Miezul de castravete contine 90% apa, dar si vitamina C si antioxidanti care ajuta la pastrarea unui ten curat si previne umflaturile.
Siliciul din castravete este un component esential pentru un ten sanatos si radiant si previne aparitia cosurilor si a ltor probleme ale tenului. Sucul de castravete este recomandat frecvent pentru a imbunatati aspectul tenului si pentru hidratare. Castravetii sunt benefici si in cazul arsurilor cauzate de soare. De asemenea, castravetele este bun si pentru colesterol si in dietele de slabire.
Castravetele nu este numai o leguma potrivita pentru salate si mancarurile usoare de vara. Aceasta leguma are proprietati uimitoare care te pot scapa din situatii jenante in viata ta cotidiana. Iata mai jos cateva lucruri interesante despre castravete :
 1 Castravetii sunt legume care contin majoritatea vitaminelor de care ai nevoie intr-o zi. Un singur castravete contine vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, acid folic, vitamina C, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu si zinc. 
2 Te simti obosit dupa-amiaza? Uita de cafea sau alte bauturi energizante si mananca un castravete. Castravetii sunt o buna sursa de vitamine B si carbohidrati care iti vor reda energia de care ai nevoie pana la finalul zilei.
 3 Te-ai saturat de aburul de pe oglinda din baie care apare de fiecare data cand te speli? Atunci incearca sa freci oglinga cu o felie de castravete. Acesta nu numai ca va elimina foarte repede aburul, dar va oferi baii tale o aroma proaspata de spa.
4 Melcii dau tarcoale gradinii tale si fac ravagii printre rasadurile tale? Atunci pune intr-o farfurie de tabla cateva felii de castravete si gradina ta va scapa intreg sezonul de daunatorii nepoftiti. Chimicalele din castravete reactioneaza cu aluminiul farfuriei si emana un miros imperceptibil pentru oameni, dar care este neplacut pentru daunatorii care vor elibera zona.
5 Vrei sa elimini celulita intr-un mod cat mai rapid inainte de a merge la piscina sau la plaja? Ei bine, tot castravetele te va salva. Freaca cateva felii pe zonele problema si in cateva minute pielea ta va arata mult mai bine. Substantele din castravete au un efect pozitiv asupra colagenului din piele, care va face ca pielea si tenul tau sa fie mai ferm si mai compact. Astfel vei reduce semnele vizibile de celulita si chiar si ridurile.
 6 Vrei sa eviti mahmureala sau durerile de cap? Mananca o bucata de castravete inainte de culcare si te vei trezi proaspat si fara dureri. Castravetii contin suficiente cantitati de zahar si vitamina B care vor inlocui pierdea nutrientilor din corp, in momentele intense. Cu un singur castravete vei mentine echilibrul nutrientilor din corpul tau si vei evita atat durerile de cap, cat si mahmureala.
 7 Esti la cura de slabire si simti ca foamea iti da tarcoale? Consuma cateva felii de castravete. Acestia au fost folositi timp de secole de catre exploratorii europeni pentru mese mici, care sa le ofere nutrientii de care au nevoie si sa previna aparitia infometarii.
 8 Ai o intalnire imporatanta, insa ai realizat ca nu ai timp sa iti cureti pantofii? Atunci freaca o felie de castravete proaspat pe pantofi. Chimicalele din aceasta leguma iti vor face pantofii sa straluceasa si vei tine la distanta si apa.
 9 Daca ai probleme cu scartaitul balamalelor de la usi, aplica putin suc de castravete pe zona problema. Vei vedea ca scartaitul va disparea.
 10 Esti stresat? Nu ai timp pentru cateva momente de relaxare? Taie un castravete in mai multe felii pe care le pui intr-o oala cu apa fierbinte. Substantele din acesta vor reactiona cu apa fierbinte si vor emana o aroma proaspata si relaxanta. Stiintific este demonstrat ca aceasta aroma reduce stresul mamicilor si celor care se pregatesc pentru examene.
 11 Tocmai ai mancat in pauza de masa de la serviciu si nu ai guma de mestecat sau bomboane mentolate? Tine apasat o felie de castravete in gura. Chimialele din aceasta leguma vor elimina bacteriile care sunt responsabile de mirosul neplacut.
 12 Cauti o solutie "verde" pentru a curata robinetii, chiuvetele sau alte obiecte din otel? Freaca obiectele respective cu o felie de castravete. Nu numai ca robinetii si chiuvetele tale vor luci de curatenie, dar astfel nu iti vei distruge degetele si unghiile cu substante toxice.
 13 Ai scris ceva cu stiloul sau cu pixul si ai facut o greseala? Cu coaja unui castravete sterge incet greseala de scris. Aceeasi metoda o poti folosi si pentru creioane sau markere.
Castravetele este una dintre cele mai rapsandite legume consumate de catre om. Aceasta leguma are calitati gastronomice remarcabile si poate fi consumata aproape tot timpul anului. Castravetele este o planta care prefera locurile luminoase, calde si umede, fara curenti de aer . Castravetele are nevoie de sol umed, insa fara exces de apa, altfel radacinile vor putrezi.  
Conditii de mediu si substrat
 Castravetii sunt plante usor de plantat si intretinut. Aceasta leguma are nevoie de multa lumina, soluri umede si bine afanate si mult spatiu pentru a creste si a se dezvolta. Inainte de a planta castraveti, trebuie sa ai grija de solul in care urmeaza sa faci plantarea.
Aceasta trebuie sa fie bine afanat si sa nu retina apa in perioadele cu ploi. Daca sta prea mult timp in apa, radacina castravetelui va putrezi si iti vei pierde cultura. Nu trebuie sa cultivi castravetii pe locul pe care in sezonul precedent au crescut pepeni sau dovlecei.
Castravetii sunt plante subtropicale, care iubesc caldura si umiditatea. Pregateste solul cu o luna inainte de a cultiva castravetii. Castravetii sunt plante cataratoare , asa ca pune in gradina si cativa araci pe care sa urce. Astfel vei fi sigur ca vor creste frumos si vor face si mai multe legume.
 Semanare
 In serele incalzite, semintele de castravete se seamana primvara devreme. Daca vrei sa plantezi afara, atunci trebuie sa astepti pana pe la mijlocul primaverii, cand esti sigur ca vremea nu se va inrautati si nu vor mai veni ingheturi. Semintele vor germina intr-o saptamana. Inainte de a planta rasadurile afara este bine ca cel putin o saptamana acestea sa stea intr-un loc racoros, pentru a se obisnui cu vremea de afara.
 Ingrijire
 In perioada de crestere este bine sa uzi castravetii in mod regulat, insa ai grija la cantitatea de apa. Acestia nu trebuie sa stea prea mult in apa, altfel vor putrezi. Atunci cand infloresc, este bine bine sa rupi florile uscate. Altfel castravetii vor avea un gust amarui. Dupa ce apar si castravetii, este bine sa ii fertilizati cu ingrasamant la fiecare doua saptamani.
 Recoltare
 Recoltarea castravetilor se face cand acestia sunt tineri. Pentru murat sunt indicati castravetii cu o lungime de 10-12 centimetri. Recoltarea castravetilor se face la 3-4 zile, pentru ca acestia cresc destul de repede si risti sa nu mai poata fi buni pentru consum. Daca lasi castravetii neculesi, acestia nu vor mai rodi.
Castravetii atat de necesari hidratarii organismului incep sa apara cam la jumatatea verii, in functie de cat de mult soare primesc. Imediat ce florile incep sa infloreasca, este indicat sa uzi permanent castravetii, pentru o recolta bogata. Pana la prima recolta de castraveti trec aproximativ 58-68 de zile. Castravetii au nevoie de un sol incalzit si bogat. Semintele de castravete germineaza in aproximativ 6 pana la 12 zile. Suprafata se poate acoperi cu plastic pana cand plantele incep sa creasca, pentru a proteja semintele de pasari. Usa constant pamantul pentru a asigura necesarul de umezeala. Castravetii nu se desvolta bine intr-un sol care este cand umed, cand uscat. Odata facuti, castravetii trebuie culesi cat sunt inca proaspeti, tari si crocanti.
Castravetii. sunt legume sanatoase, nu ne imbolnavim decat daca ignoram regulile de baza ale igienei. Pana zilele trecute, nu ne-am fi gandit ca un castravete poate omori un om. Nici nu s-ar fi ajuns aici, daca n-am fi tot noi de vina. Procesarea excesiva a alimentelor a condus la modificarea genetica a bacteriei E. coli, sporindu-i potentialul letal. Daca mai adaugam si faptul ca oamenii, fie ei si civilizatii nemti, nu spala legumele si nu se spala pe maini, efectele pot fi devastatoare, si nu numai in cazul castravetilor, ci a oricaror legume si fructe. Isteria care incrimineaza bietii castraveti e nefondata. Nu fac rau omului, dimpotriva. Putine sunt legumele atit de datatoare de sanatate. Sa renuntam sa mai mincam castraveti? Categoric, nu, spun microbiologii. Iar nutritionistii ne avertizeaza ca aceasta leguma potrivita pentru salatele de vara este si o sursa indispensabila de sanatate. Iata cu ce se lauda castravetele: 1. Agent de hidratare. Castravetii au un continut mare de apa (95%). Este foarte racoritor in starile febrile si in zilele calduroase de vara, hidratand mult organismul. 2. Doctor de piele. Frecand cu castravete zonele afectate, putem scapa de mancarimi, pecingine, crapaturi ale pielii, eritem, taieturi, arsuri solare. 3. Somnifer. Castravetele provoaca si intretine somnul. 4. Spalator de rinichi. Cura cu castraveti este excelenta pentru dizolvarea acidului uric si a uratilor, antreneaza pietrele si nisipul de la rinichi. Elimina, de fapt, toate substantele toxice din organism. 5. Calmeaza tusea. Semintele de castraveti reprezinta un remediu pentru calmarea tusei. Se face decoct preparat din o lingura de seminte de castraveti la o cana cu apa. Are actiune expectoranta si calmanta. 6. Agent de infrumusetare. Castravetele are efecte magice in lupta cu pistruii si ridurile. inchide porii, reduce iritatiile, diminueaza cearcanele si pungile de sub ochi. In amestec cu ulei de masline si un ou, castravetele revitalizeaza parul. 7. Aliment complet. Contine majoritatea vitaminelor de care are nevoie organismul intr-o zi : vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, acid folic, vitamina C, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu si zinc. 8. Tine loc de cafea. Daca va simtiti obositi, in loc de energizante, care mai au si efecte secundare negative, mincati un castravete. 9. Elimina celulita. Frecati cateva felii pe zonele respective si, in cateva minute, pielea va arata mult mai bine. 10. Dezabureste. Daca frecati oglinda din baie cu o felie de castravete, aceasta se va dezaburi foarte repede, iar baia va capata o aroma placuta. 11. Alunga daunatorii. Cateva felii de castravete puse intr-o farfurie de tabla in gradina vor alunga melcii si alti daunatori. 12. Combate mahmureala si durerile da cap. Aceste stari neplacute nu mai apar dimineata daca, la culcare, muscati dintr-un castravete. 13. Slabeste. Mancati cateva felii de castravete si nu va va mai fi atat de foame. Nici nu veti avea probleme cu tranzitul intestinal. 14. Da luciu pantofilor. E de ajuns sa frecati pantofii cu felii de castravete proaspat si vor straluci ca noi. in plus, le confera o impermeabilitate. 15. Unge balamalele. Daca aplicati suc de castravete pe balamalele care scartaie, problema se va rezolva. 16. Reduce stresul. Puneti intr-o oala fierbinte felii de castravete. Aroma degajata are efecte uimitoare asupra psihicului: relaxeaza si improspateaza. Metoda e recomandata inainte de examene si mamicilor care urmeaza sa nasca. 17. Guma de mestecat naturala. Tineti in gura o felie de castravete si sugeti. Mirosul neplacut al gurii va disparea. 18. Agent de curatare. Cu felii de castraveti puteti face sa luceasca de curatenie robinetele, chiuvetele si orice alt obiect de otel, fara sa purtati manusi.19. Guma de sters naturala. Cu coaja de castravete se poate sterge urmele de pix, cerneala, creion, marker. Spalati si iar spalati! Organizatia Mondiala a Sanatatii a anuntat ca raspandirea bacteriei a fost stabilizata, dupa ce 22 de persoane au murit in Europa, in urma contaminarii cu bacteria E. coli. Boala letala se numeste sindromul hemolitic uremic si incepe cu diaree cu sange si varsaturi. Cercetatorii chinezi au anuntat ca bacteria este rezistenta la opt clase de antibiotice, de aceea este foarte greu de tratat. Sursa epidemiei, o ferma de langa Hamburg, a fost inchisa, iar legumele produse acolo au fost retrase de la vinzare. Problema a aparut de la 18 amestecuri diferite de germeni de fasole, broccoli, mazare si alte legume. Ce avem de facut pentru a minca pe saturate castraveti, dar fara sa ne imbolnavim? Regula de baza, adica spalarea mainilor si a legumelor cu multa apa, trebuie respectata cu sfintenie. Se spala bine sub jet de apa si legumele, dar si cutitul si masa pe care au stat. Fierbeti carnea cat trebuie, E.coli este o bacterie care se dezvolta la animale. Daca vom manipula carnea, legumele si fructele cu atentie, nu vom pati nimic. Unii cred ca isteria castravetilor bio este doar o alta lovitura a marilor producatori de legume crescute cu hormoni care vor sa falimenteze fermele bio.

LEGUME: ceapa
Stiai ca lucratorii care au cladit piramidele au fost platiti in ceapa si ca la descoperirea mormantului lui Tutankhamon s-au gasit dovezi resturi de ceapa? Ceapa constituia un element important din alimentația de baza la romani. De altfel, legionarii romani au fost cei care au contrubuit la raspandirea cepei in Europa centrala. Iata si alte lucruri interesante despre aceasta planta: 1 Ceapa este a fost cultivata ca planta medicinala, condiment si ca leguma inca de acum 5.000 de ani. In Egiptul Antic planta era oferita zeilor sub forma de ofranda.
2 Celulele din ceapa contin o substanta chimica pe baza de sulf care irita ochii si nasul. 
Atunci cand tai ceapa, odata ce leguma intra in contact cu aerul, aceasta substanta se elibereaza si determina o reactie chimica ce provoca usturimi ochilor si te face sa lacrimezi.
3 Un truc bun pentru a nu lacrima atunci cand tai ceapa este sa o tii in frigider timp de mai multe ore inainte de a o curata sau sa o bagi in congelator timp de circa 15 minute. 
Sulfatilor le va fi mult mai greu sa se evapore.
4 Dupa ce ai consumat ceapa, pentru a scapa de miros este bine sa consumi patrunjel. 
Si cafeaua sau menta amelioreaza respiratia urat mirositoare.
5 In vremea epidemiilor, ceapa era folosite pentru calitatile sale antiseptice.
6 In cel de-al doilea razboi mondial, pasta de ceapa era folosita pentru a reduce durerile si pentru a accelera vindecarea ranilor soldatilor.
7 Supa de ceapa este populara inca din timpul romanilor. De-a lungul istoriei, supa de ceapa a fost privita ca o mancare a saracilor, intrucat ingredientul principal, ceapa, se gasea din belsug si era usor de cultivat.
8 Versiunea moderna a supei de ceapa provine din Franta, din secolul al XVII-lea si contine supa de vita, ceapa caramelizata si crutoane de paine.
9 Ceapa coapta trateaza degeraturile, negii si furunculoza in timp ce sucul obtinut prin raderea unei cepe se foloseste pentru masarea zonelor afectate de intepaturi de insecte .
10 Cojile de ceapa galbena uscate se foloseau pentru a vopsi in galben ouale pentru Pasti. Cojile de ceapa rosie macerate in apa timp de 5 zile si apoi fierte cu alaun se foloseau pentru colorarea matasii si oualor in rosu, portocaliu sau maro.
Stiai ca in Egiptul antic ceapa era oferită zeilor sau era folosită ca monedă de plată pentru a ajunge in rai? Ceapa este una dintre cele mai vechi plante fiind cultivata ca plantă medicinală, condiment si ca legumă inca de acum 5.000 de ani. In vremea epidemiilor, ceapa era folosite pentru calitatile sale antiseptice .
Exista numeroase varietati de ceapa. Cel mai des bulbii sunt carnosi, albi, galbeni sau rosii. 
Tulpinile si frunzele verzi sunt drepte, goale pe dinauntru si pot atinge inaltimea de 1 m. 
Planta are flori mici, in general albe sau violete, grupate in umbele globuloase.
Cultivare si ingrijire
Pentru a obtine ceapa verde primavara arpagicul se planteaza toamna tarziu sau primavara cat mai de timpuriu la 15-20 cm intre randuri si 5-10 cm pe rand. Recoltarea se poate incepe din luna aprilie cand frunzele au lungimea de 30-35 cm.
Pentru a proteja cultura pe timpul iernii de inghet este bine sa asezi un strat de gunoi paios de grajd sau frunze. Acest strat se aduna cu grebla in primavara.
Pentru cultura de toamna arpagicul se planteaza la sfarsitul lunii martie se la 20-25 cm intre randuri si 10-12 cm intre bulbi pe rand, pe terenul pregatit corespunzator. Recoltarea se face in luna august, cand tulpinile plantei s-au inmuiat la baza si mai mult de jumatate au cazut la pamant.
Dupa recoltare ceapa se lasa sa se usuce la soare. 
Dupa rasarise ceapa se praseste de circa 3-4 ori. Ingrasarea si udarea se face numai dupa primele 2 saptamani de la plantare.
Intrebuintari culinare
Ceapa poate fi mancata cruda, fiarta, coapta, prajita sau chiar uscata, in diverse preparate. In general se recomanda sa fie consumata cruda intrucat prepararea termica ii distruge calitatile nutritive.
Prin prajire ceapa isi schimba gustul si devine mai dulce si mai aromata astfel ca este ingredient de baza pentru sosuri si supe. 
Ceapa poate fi si uscata avand o aroma asemanatoare cu usturoiul. Pudra de ceapa este foarte populara in SUA si in Mexic si intra in compozitia amestecului de condimente pentru chili-con-carne.
Intrebuintari medicinale
Ceapa are calitati medicinale uluitoare. Este bogata in vitaminele C, E, B6, potasiu, fosfor si calciu, sodiu, fier, sulf, iod, silici. Are un numar reduis de calorii - 38 kcal la 100 g si ajuta la arderea grasimilor.
Ceapa este utilizata si in tratamentul tusei, guturaiului, afectiunile stomacului si intestinelor. 
Bulbul de ceapa, pisat si copt constituia un remediu excelent contra loviturilor, arsurilor si caderii parului. Arsurile de gradul I, II sau III pot fi ameliorate prin aplicarea unei cepe taiate pe zona afectata.
Cei care o mananca sunt mai putin expusi bolilor cardiace, racelilor sau reumatismului. 
Ceapa mai este eficienta si impotriva hemoroizilor, pietrelor la rinichi sau problemelor tenului. Ea ajuta si la dezinfecteaza zonelor afectate prin eliminarea bacteriilor si igienizarea lor. 
Gustul si aroma deosebita a cepei fac mancarea mai gustoasa, drept pentru care aceasta este folosita in numeroase feluri de mancare din bucataria internationala. Poti creste ceapa de primavara in gradina sau in vas cu pamant. Planteaza semintele cu atentie si uda-le o data pe saptamana. Nu scoate bulbul din pamant inainte sa se dezvolte de tot pentru ca va avea un gust dulceag Alte legume care pot fi crescute pe timpul iernii, descurcandu-se excelent la temperaturi mai scazute si lipsa de soare: morcovi, broccoli, coriandru, rosii, usturoi si salata verde.
 Bolile care afecteaza cel mai des ceapa sunt putregaiul alb si putregaiul cenusiu. Afla cum iti poti proteja ceapa in gradina sau dupa de aceste boli provocate de ciuperci. Cepele sunt atacate de cu mult inainte de recoltare , chiar daca uneori simptomele apar la mai multe saptamani dupa recoltare. Afla care sunt bolile cele mai grave pentru ceapa din gradina ta.  Putregaiul alb. Putregaiul alb apare dupa infestarea cu ciuperca Sclerotium cepivorum, care distruge bulbii de ceapa si ramane in continuare in pamant. Simptomele infestarii cu putregaiul alb apar de obicei intre mijlocul verii si inceputul toamnei. Primul semn ca planta a fost afectata il ofera frunzele, care se ingalbenesc si se inmoaie. Daca vremea este ploiasa, planta nu se va inmuia, dar va deveni usor de smuls din pamant. Dupa ce ataca radacinile plantei, putregaiul alb incepe sa consume bulbul. Baza bulbului va fi infestata la inceput de un , iar la scurta vreme apar structuri micotice negre si rotunde pe suprafata acestuia. Sclerotium cepivorum este una dintre putinile ciuperci care nu se inmulteste prin spori, dar isi lasa sclerotii activi in pamant pentru o perioada foarta lunga de timp. Daca pamantul din gradina ta a fost contaminat cu acesta ciuperca periculoasa, nu vei mai putea cultiva in aceeasi zona ceapa, dar nici usturoi sau praz, alte legume pe care ciuperca le poate ataca. Nu exista substante chimice care pot steriliza pamantul infectat de putregaiul alb, iar ciuperca poate ramane inactiva pana la 15 ani. Cand sunt plantate legume din familia cepei in solul infectat, substantele chimice produse de acestea activeaza sclerotii ciupercii, care infecteaza bulbul si se reproduce. Putregaiul alb nu se poate reproduce si nu ataca plantele cand temperaturile depasesc 20 de grade, astfel ca ataca mai ales culturile de toamna.

Putregaiul cenusiu: O alta boala provocata de o ciuperca, putregaiul cenusiu apare dupa infestarea cu Botrytis Allii, ale carei efecte pot fi observate abia la cateva saptamani dupa recoltarea cepei. Mucegaiul arata bulbii de ceapa din zona coditei, dar coboara apoi poate distruge intreg bulbul. Varietatile albe de ceapa sunt mai expuse acestei ciuperci fata de cele rosii. Ceapa infectata va incepe sa se inmoaie cateva saptamani dupa recoltare si va fi apoi acoperita de un mucegai dens de culoare gri, urmat de aparitia unor formatiuni negre ale ciupercii. Pentru a preveni raspandirea acestei ciuperci, nu mai planta timp de cel putin trei ani ceapa in zona din care ai recoltat bulbii afectati de Botrytis Allii. Evita folosirea ingrasamintelor cu azot dupa luna iulie. Acestea mentin bulbul umed si riscul infestarii este mai ridicat. Uda plantele in mod regulat daca vremea este uscata. Dupa recoltare, uscarea rapida a bulbilor este foarte importanta. Pastreaza ceapa la soare, cu radacinile expuse, dar acopera-o atunci cand ploua. Dupa ce s-a uscat depoziteaza doar bulbii sanatosi si tari, pentru a te putea bucura de o recolta de ceapa sanatoasa.

Aproape ca nu exista boala care sa nu poata fi tratata cu ceapa, fie ea galbena, rosie sau verde. Ce se stie despre ceapa? Ca e o leguma rotunda, invelita in frunze aurii, care se foloseste la supe, ciorbe, salate si de la care ne dau lacrimile. Putini stiu insa minunile pe care ceapa le aduce sanatatii omului. Aceasta leguma de al carei miros fugim, este un medicament fara pereche. A fost din totdeauna pe masa romanului, ca aliment, daruindu-i vitalitate, dar si in farmacia traditionala, ca leac extrem de eficient. Practic, ceapa e buna la toate suferintele. Fie ca e ceapa verde, galbena sau rosie, ceapa este cel mai bun remediu profilactic si tamaduitor, lucru pe care românul l-a descoperit cu mult inaintea savantilor. La ce e buna ceapa si cum o folosim in terapia naturista? Iata un mic ggid de utilizare al milenarelor foi de ceapa. O fabrica de substante benefice. Ceapa este cunoscuta de 6.000 de ani. In China, exista chiar un munte cu denumirea Dzunglini (ceapa). Aceasta leguma binefacatoare contine elementele nutritive de baza, asa-numitele albuminoide, fundamentale in ecuatia vietii organice. Mai are uleiuri eterice, acizi organici, acid citric, fermenti, vitaminele C, B1, B2, B6, PP, E, carotin, fitoncide, minerale, calciu, natriu, caliu, fier, fosfor, iod, sulf, siliciu si substante afrodisiace. Cu alte cuvinte, o farmacie intreaga. 100 de grame de ceapa verde contin 50 de mg de vitamina C, adica doza necesara pentru o zi! Iar clorofila contribuie la formarea noilor eritrocite. Fiind atat de populara, romanul i-a dat mai multe denumiri: arpagic, caba, cebula, ceapa-bulgareasca, ceapa de apa, ceapa de gradina, ceapa-hasma, ceapa-moldoveneasca, cepoi, cepsoara de vara, ceaclama, hagima, hajma, harpagica, tepoi. De la ceapa se foloseste in special bulbul, iar cea verde se mananca integral. Ceapa este un antiseptic, antibiotic, analgezic, emolient, revulsiv. Impiedica inmultirea microbiana, limiteaza durerea sau chiar o suprima. Diuretic puternic, expectorant, antitusiv, antihelmitic, hipoglicemiant, antitrombotic, afrodiziac, ceapa neutralizeaza excesul de grasimi si fluidifica sangele, preintampinand infarctul. Previne si vindeca migrenele, febra, impotenta. Suc, decoct sau ceapa cruda: Cel mai la indemana este sucul proaspat de ceapa, recomandat pentru diabetici, reumatici, suferinzii de prostata, pentru cei obositi sau cei cu edeme. Se da o ceapa prin razatoare, iar din sucul obtinut se ia cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa. Vindeca boli ca hipertonie, litiaza renala, hemoroizi, constipatii, daca tratamentul este urmat timp de 21 de zile. Tot sucul de ceapa se foloseste pentru masarea zonelor afectate de intepaturi de insecte. Cruda, ceapa se consuma in salate sau simpla, frecata cu sare. E un remediu bun al insomniei si un diuretic puternic. Pentru a obtine sirop, se curata o ceapa si se taie solzisori. Se adauga o cana mare de apa si 2 lingurite de zahar, apoi se pune la fiert. Dupa ce da in clocot, se trece prin sita si se pastreaza in borcane. Calmeaza tusea. Decoctul din foi de ceapa sau ceapa cruda: se pun la fiert o mana de foi uscate sau o ceapa taiata, dar necuratata, intr-un litru de apa. Se lasa la fiert cam 15 minute. De mai poate lasa cateva ore in ulei de masline. Se consuma cate un pahar in fiecare dimineata pentru reumatism sau guta. O ceapa taiata fin si macerata cateva ore in apa calda, se bea dimineata, pe nemancate, cu cateva picaturi de lamaie, pentru afectiuni venoase. Ceapa coapta la cuptor pana se inmoaie trateaza degeraturile, negii, panaritiul sau furunculoza. O ceapa tocata, peste care se toarna 0,5 litri de apa fierbinte, se inveleste si se infuzeaza 12 ore. Se consuma un sfert de pahar, de 3-4 ori pe zi, cu 20 minute inainte de masa, in stari febrile, migrene, diaree, viermi intestinali. Inamicul pietrelor la rinichi: Pentru afectiuni ale tractului urinar, ceapa este un leac fara egal. In caz de proteinurie, se iau 300 g de ceapa, 100 g de miere de albine, 1 lingura de rozmarin, 700 ml de vin alb. Se pun la infuzat 20 de zile. Se consuma cate 50 g din acest preparat, de 3 ori pe zi. Un alt secret al medicinei naturiste este reteta urmatoare, care dizolva calculii renali: se ia arpagic, se adauga un pahar si jumatate de apa fierbinte, se infuzeaza 30 minute si se bea cate jumatate de pahar, de 3-4 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa. Ceapa infuzata cu vin alb ajuta foarte mult la vindecarea microlitiazei renale. Are efecte deosebite in eliminarea rapida a ureei si acidului uric din sange daca e consumata cruda, cate 1-2 cepe/zi, sau decoct din 3 cepe mari date prin razatoare la un litru de apa. Se beau doua cani/zi, una dimineata si una seara. Se poate prepara si tinctura dintr-o ceapa zdrobita si macerata timp de 10 zile in alcool de 70 de grade. Se filtreaza si se iau 2 lingurite/zi, inainte de masa de pranz si de culcare. Foarte util este si un ceai diuretic din ceapa si miere de albine: 100 g ceapa si 50 g miere la 200 ml apa. Se amesteca pana la omogenizare si se bea seara, la culcare. Cel mai bun expectorant: Ceapa cu miere de albine, infuzata timp de 12 ore, vindeca tusea. Se ia cate o lingurita, de trei ori pe zi. Coaja de la 10 cepe cu 1 l de apa se fierbe intr-un vas inchis. Inainte de masa, se beau cate 150 g din acesta compozitie, de 3 ori pe zi. Tot pentru calmarea tusei, se fierb in lapte proaspat nepasteurizat 10 cepe mari si un catel de usturoi. Se adauga miere, se bea o lingurita de trei ori pe zi. Este un foarte bun expectorant. Ca sa scapi de tusea uscata, se amesteca o ceapa cu doua linguri de grasime de gisca. Se face masaj pe gat si pe piept. Foile de ceapa aplicate pe gat trateaza amigdalele. Contra diareei, se face un decoct din foi de ceapa uscata, din care se bea cate o jumatate de litru pe zi. Pentru gripa: se bea cate un pahar la pranz si unul seara din macerat de ceapa. Diabeticilor li se recomanda 10-15 picaturi de tinctura de ceapa pe zi. Cei care vor sa slabeasca, pot incerca cu ciorba de ceapa cu putina varza si radacina de patrunjel. Contra parazitilor intestinali: lasam sa se macereze 6 zile o ceapa mare taiata felii intr-un litru de vin alb. Se bea cate un pahar in fiecare dimineata, timp de 1 saptamana. Contra pistruilor, bataturilor si negilor: Sucul proaspat de ceapa se foloseste pentru a vindeca diferite micoze, alunitele si pistruii. Contra negilor; amestecam ceapa cu sare marina si argila in parti egale. Sau scobim o ceapa si umplem cavitatea cu sare. Sau frecam negul cu o jumatate de ceapa rosie. Contra abceselor, furunculelor, hemoroizilor, sunt indicate cataplasme cu ceapa coapta. Pistruii se freaca de mai multe ori pe zi cu suc de ceapa. Si acneea se trateaza cu ceapa. Se fac spalaturi cu suc proaspat, de 2 ori pe zi. Contra bataturilor: se ia o coaja de ceapa, se acopera cu otet timp de doua saptamani, apoi acea coaja se foloseste ca pansament pe locurile cu bataturi, pe timpul noptii. Se mai poate taia o ceapa in doua, se adauga otet si se incalzeste. Se foloseste ca pansament. In vechime, pe lovituri, se puneau legaturi cu ceapa pisata cu muchia toporului, nu tocata, presarata cu multa sare si stropita cu rachiu. La arsuri, se aplica ceapa pisata si amestecata cu smantana. La galme, se punea ceapa pisata cu sare sau prajita cu sapun, untura ranceda cu ceapa. Sau ceapa fripta si frunze de nalba. Pentru durere de burta, se taia o ceapa in doua, se presara cu piper si se lega la buric. In ce afectiuni face ceapa minuni?: - Meningita: frecam tamplele cu o ceapa si infasuram picioarele in 1-2 kg de ceapa taiata, 8-10 ore.- Migrene: cataplasme cu foi de ceapa crude aplicate pe frunte.- Retentie de urina: cataplasme de cepe pe partea de jos a abdomenului.- Surditate: se amesteca 30 g suc de ceapa si 30 g rachiu, se incalzeste si se pun 3-4 picaturi in ureche, de 3 ori pe zi, din care una la culcare.- Nevralgii dentare; se aseaza in cavitatea dintelui suc de ceapa pus pe un tampon de vata.- Alopecie: frectii zilnice cu suc de ceapa sau tinctura.- Angina: suc de ceapa de mai multe ori pe zi.- Balonari: consum de ceapa cruda.- Pleurite: sirop de suc cu miere, plus cataplasme calde cu felii de ceapa taiata felii.- Par blond: se clateste cu apa in care s-au fiert cojile de ceapa uscate.- Cancer intestinal sau digestiv: tinctura, vin, suc, ceapa fiarta (curata intreg tubul digestiv de puroi sau tumori).- Celulita: frectii cu felii de ceapa local sau cu tinctura, de mai multe ori pe zi.- Ciroza: cat mai multa ceapa, sub orice forma.- Crapaturile pielii: ceapa coapta.- Degeraturi: cataplasme cu ceapa coapta - Crize de nervi: se miroase ceapa proaspat taiata. - Micoze: tincturi diluate, ceapa cruda, suc cu miere.- Reumatism: frectii locale cu tinctura, comprese cu felii de ceapa cruda si apoi se va acoperi cu un bandaj. Vin de ceapa Avem nevoie de 300 grame ceapa taiata fin, 100 grame miere lichida si 600 grame vin alb. Se lasa la macerat timp de 8 zile, apoi se va strecura. Se completeaza cu vin pana la un litru, dupa care se poate consuma ca tratament cate o lingura de 3 ori pe zi. Este bine sa se ia inainte de mese cu 30 minute. Stiati ca?- Ceapa este cea mai intrebuintata leguma din lume.- Cojile de ceapa galbena uscate se foloseau pentru a vopsi in galben tesaturi sau oua.Cojile de ceapa rosie macerate in apa timp de 5 zile si apoi fierte cu alaun se foloseau pentru colorarea matasii si oualor in galben, portocaliu ori brun.- Cu cat ceapa e culeasa mai tarziu cu atat puterea ei antioxidanta e mai mare.- Straturile exterioare ale cepei sunt mult mai bogate in antioxidanti decat cele interioare.- Consumul de ceapa (cel putin jumatate de ceapa cruda pe zi) a fost asociat, intr-un studiu francez, cu o reducere de cel putin 50% a riscului de aparitie a cancerului de stomac, dar si cu o reducere semnificativa a incidentei cancerului de san.- O ceapa taiata in doua invioreaza picturile in ulei.- Daca trecem lama cutitului printr-un morcov inainte de a taia ceapa, nu vom mai lacrima. Se mai poate trece si prin miez de paine proaspata. Sau se poate tine sub jet de apa rece ceapa taiata crucis.- Mirosul de ceapa trece cu cafea.

LEGUME: conopida
Conopida este crescuta pentru coroana sa hranitoare, de obicei de culoare alba. Planta poate fi cultivata pe toata perioada anului, atata timp cat este aleasa specia potrivita anotimpului. Pentru ca leguma are nevoie de spatiu nu este indicat sa fie cultivata in gradini de dimensiuni mici.
 In general, leguma este o planta care se dezvolta in temperaturi moderate (caldura mare ii diminueaza cresterea). Va trebui sa fii atent la soiul de conopida pe care urmeaza sa il plantezi pentru a sti din timp cum sa te pregatesti.
Totusi, conopida cere ceva mai multa atentie si ingrijirire decat varza, dar cu putina grija, aceasta leguma poate fi cultivata foarte usor de catre oricine. Pentru ca lucrurile sa fie mai usoare, iata cativa pasi care ar trebui urmati atunci cand vrei sa incepi cresterea conopidei.
 1Pregatirea
 Sapa pamantul, dar fa-o cu luni inainte de plantarea propriuzisa. Solul este mult mai roditor, iar conopida se va dezvolta mult mai bine intr-un pamant sapat cu cateva luni inainte, decat cu cateva saptamani. Atunci cand lucrezi solul, adauga in pamant ingrasamant organic pentru plante. Terenul in care urmeaza sa fie plantata conopida trebuie sa fie drenat foarte bine si va trebui sa fie tratat cu un strat de var.
 2Insamantarea
 Semintele de conopida se cresc mai intai in ghivece, intr-un mediu inchis. Acestea se aseaza in pamant la o adancime de 1/2 cm. Dupa ce semintele au germinat, aseaza ghivecele intr-un loc cu lumina multa, la o temperatura de aproximativ 15 gr Celsius.
Pentru a avea o planta mai rezistenta, "caleste-o" la temperatura de afara. Treptat, timp de sase saptamani, expune ghivecele cu rasaduri de conopida mediului extern si soarelui, crescand treptat timpul pe care plantele il petrec afara.
Dupa ce aceasta perioada de "acomodare" s-a incheiat poti sa incepi plantarea in gradina. Semanarea rasadurilor se va face pe randuri, cu mladite asezate in pamant la o distanta de 60 cm una fata de celalalta si cu distanta dintre randuri de 100 cm.
Daca vrei sa cultivi varietati de conopida de vara, va trebui sa incepi plantarea lor din luna ianuarie si sa le plantezi afara in luna martie pentru a avea recolta in luna iunie sau iulie. Daca vei face plantarea in luna aprilie, recolta va fi gata in luna august sau septembrie.
Varietatile de conopida de toamna se vor planta in ghivece in luna aprilie si vor fi mutate in pamantul de afara in luna mai pentru a avea o recolta pe la sfarsitul lunii iunie. Pe de alta parte, soiurile de iarna cer plantarea semintelor in luna mai si transferarea rasadurilor in gradina in luna iulie.
 3Ingrijirea
 Conopida are nevoie de apa. Un sol umed va face planta sa dezvolte o coroana de flori mult mai bogata, de aceea, mai ales pentru soiurile de vara, este necesara udarea permanenta. Pamantul in care a fost sadita conopida nu trebuie sa fie uscat.
Pentru a mentine umiditatea solului presara un strat de mulci. Un alt pericol la care trebuie sa fii atent este cel reprezentat de daunatori. Mustele sunt inamicii principali ai acestei legume.
 4Recoltarea
 Dimensiunile coroanei conopidei pot fi diferite in functie de specie. O conopida va putea fi culeasa atunci cand meristemul nu va mai fi acoperit de fruzele plantei.
Conopida se culege dimineata, cand este mai suculenta si se va face prin taierea tulpinii cu un cutit. Totusi, taierea trebuie sa se faca in asa fel incat o parte din fruzele plantei sa ramana inca atasate pentru a proteja coroana. Totodata, conopida trebuie culeasa inainte sa ajunga la maturitate. O conopida matura si trecuta de perioada de recoltare , are florile meristemului deschise si decolorate.
 5Depozitarea
 Conopida poate fi pastrata proaspata timp de trei saptamani pritr-o metoda foarte simpla. Dupa ce a fost culeasa, conopida se aseaza cu meristemul in jos si se pulverizeaza cu apa in fiecare zi. O alta medota de depozitare este prinderea funzelor cu un elastic peste corona sau inghetarea legumei.

LEGUME: Dovleacul
Dovleacul este o "planta-tigva", din clasa Cucurbita, o erbacee agatatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase si galbui. Britanicii si australieni numesc "dovleac", ceea ce americanii denumesc "dovlecel de iarna".
 In Statele Unite ale Americii toate varietatile acestei plante din speciile Cucurbita pepo, Cucurbita mixta, Cucurbita maxima si Cucurbita moschata poarta aceelasi nume. De obicei fructul plantei este portocaliu sau galben, iar coaja lui are foarte multe cute. Invelisul fructului este de obicei scortos si destul de dur, ca interiorul sa aiba un miez moale si multe seminte.
 Cuvantul "dovleac" (pumpkin) isi are originile in cuvantul "pepon" (din grecesul "pepene mare"). Francezii au adaptat aceasta denumire la "pompon", pe care britanicii au schimbat-o in "pumpion", ca mai tarziu, colonistii americani sa o schimbe in numele care este folosit si azi in acesta tara, "pumpkin".
Originile dovleacului nu sunt intru totul cunoscute, dar se speculeaza ca planta se trage din tarile Americii de Nord. Cele mai vechi dovezi despre existenta dovleacului dateaza din anii 7.000 si 5.000 i.Hr si au fost gasite in Mexic. Dovleacul si dovlecelul, desi diferiti, pastreaza aceleasi insusiri, iar denumirile sunt imprumutate unul de la altul datorita asemanarilor. . Totusi, tulpina dovleacului este mult mai rigida, mai colturoasa si angulara, iar cea de dovlecel este mai moale si circulara.
In general dovleacul cantareste intre 4 si 8 kg, cele mai mari greutati fiind atinse de catre specia Cucurbita maxima, capabila sa faca fructe grele de pana la 34 de kg. Formele si dimensiunile dovlecilor difera, la fel si culorile, desi unele soiuri pot avea culori de verde inchis, verde deschis, portocaliu galbui, alb, rosu sau chiar cenusiu. Dovleacul este o plata hermafrodita, adica are atat flori masculine, cat si feminine.
Dovlecii se cultiva peste tot in lume si sunt folositi in diferite scopuri, de la cele comerciale, ornamentale, pana la cele culinare. Tarile care produc cele mai mari recolte de dovleac sunt Statele Unite ale Americii, Mexic, India si China.
Dovlecii iubesc caldura, de aceea plantarea se face la inceputul lunii iulie. Pentru a planta dovleacul, temperatura pamantului trebuie sa fie de cel putin 15 grade la o adancime de 8 cm. Totodata, solul trebuie sa retina bine apa. Culturile de dovleci vor avea de suferit daca temperaturile scad sub 18 grade Celsius sau daca solul este nisipos sau nu perimite o buna infiltrare a apei. Totusi, dovleacul este destul de rezistent. Chiar daca "via" este deteriorata, planta se regenreaza rapid.
Inmultirea plantei se face prin polenizare , iar albinele sunt cele care de obicei fac acest proces. Specia de albine Peponapis pruinosa este cea care polenizeaza cel mai bine aceasta planta, iar in Statele Unite ale Americii, plantatiile de dovleac au cate un stup de albine la fiecare acru de pamant. De obicei aceasta metoda de inmultire da roade foarte bune, singura problema fiind o ciuperca care poate opri procesul de reproducere a plantei.
 Gastronomie
 Dovleacul este un aliment foarte versatil atunci cand vine vorba de gatit deoarece aproape toate partile sale, de la miez, seminte si chiar flori, toate sunt comestibile. In Statele Unite ale Americii si nu numai, dovleacul a devenit un sibol al sarbatorilor de Thanksgiving si Halloween.
In bucatarie, dovleacul poate fi fiert, copt, preparat la abur sau prajit. In bucataria traditionala americana, dovleacul este un element foarte important in perioada recoltei de toamna si este folosit in multe feluri printre care si piure sau diferite supe. In Mexic, semintele se prajesc si sunt servite drept gustare. Dovleacul mai este folosit si in diferite retete de prajituri.
Cand inca sunt mici si nu au ajuns la maturitate, dovlecii se pot consuma in acelasi mod precum zucchini sau dovleceii (squash). In tarile din Orientul Mijlociu, dovleacul este folosit pe post de desert in delicatese cunoscute sub numele de Halawa Yaqtin.
In sudul Asiei, mai precis in India, dovleacul este gatit cu unt si zahar si condimentat, rezultatul fiind o mancare denumita Kadu ka Halwa. De exemplu, in China frunzele dovleacului sunt folosite in diferite supe, in Australia dovleacul se serveste in combinatie cu alte legume, iar in Japonia acest fruct se prepara in diferite retete inclusiv in Tempura.
 Homeopatie
 Dar dovleacul se mai foloseste si in alte scopuri, nu doar cel alimentar. Universitatea East China Normal a descoperit ca extractul de dovleac poate regenera celulele pancreatice afectate de diabetul de tipul 1. Mai mult, semintele dovleacului sunt o sursa foarte buna de vitamine, proteine, zinc si au un nivel al colesterolului foarte scazut.
Uleiul de dovleac are o culoare verde-rosiatica si este produs din coacerea semintelor plantei. Este de obicei folosit in diferite preparate si salate. In Austria este considerat o delicatesa si unele restaurante adauga ulei de dovleac la deserturile cu inghetata de vanilie. Din puncte de vedere terapeutic, uleiul de dovleac contine acizi grasi care ajuta la pastreaza elasticitatii vaselor de sange. Dovleacul conservat este de obicei prescris de medicii veterinari ca supliment alimentar pentru caini si pisici care prezinta probleme digestive .
 Lucruri neobisnuite
 Cei mai mari dovleci se trag din soiul Cucurbita maxima. Acestia au fost obtinuti prin imperecherea genotipului dovleacelului Hubbard cu cel al dovleacului Kabocha. Aceste experimente care au inceput in ani 1800 au facut ca in prezent sa existe dovleci care cantaresc peste 200 de kg.
Cel mai mare dovleac din lume se afla in Cartea recordurilor si cantareste 226,8 kg. Acest dovleac se numeste Dill's Atlantic, dupa numele celui care l-a crescut. Toate soiurile de acest gen se trag de fapt din semintele de Dill Atlantic.
Dovleacul este o planta care a fost atribuita de multe ori fenomenului de supranatural . Acest lucru s-a intamplat din cauza faptului ca multe povesti amintesc de transformarea diferitelor lucruri sau persoane in dovleci sau viceversa. Totodata, aceste fenomen este legat si de legenda lui Will-o-Jack, care are legatura cu sarbatoarea de Halloween.
In anumite locuri din lume exista o zicala care spune ca pentru a fi un gradinar bun, trebuie sa plantezi dovleci . Se pare ca aceasta zicala nu e departe de adevar, deoarece gradinarii sunt de parerea ca aceasta planta este printre cele mai usor de crescut deoarece nu ai nevoie decat de….seminte.
 1Locul plantarii
 Aceste plante iubesc soarele prin urmare ai grija sa le pregatesti un loc insorit in gradina ta. Cu cat mai mult soare, cu atat mai bine.Este indicat ca dovlecii sa primeasca cel putin sase ore pe zi de soare si caldura.
 2Perioada potrivita
 Semintele de dovleac pot fi sadite direct in pamant, dar in coditii de clima racoroasa acestea pot fi crescute in ghivece, in interior, si sadite in gradina cand temperatura de afara a crescut. Dovlecilor le place caldura, de aceea este indicat sa incepi sadirea lor la sfarsitul primaverii.
 3Modul de plantare
 Semintele de dovleac se planteaza de obicei in centrul unei movile de pamant care sa aiba o intaltime si diametru de aproximativ 20 cm. Se vor aseza in jur de 4 sau 5 seminte intr-o movila, iar spatiul dintre seminte va fi de aproximativ 5 – 10 cm. Daca vrei sa formezi mai multe movile cu seminte, acestea trebuie sa aiba o dinstanta intre ele de 3 m. Dupa ce le-ai plantat, acopera semintele cu pamant de 2 cm pentru a nu fi mancate de pasari.
 4SolulDupa plantare, solul trebuie sa fie umed, dar niciodata sa nu balteasca in apa. Apa se va turna cu o stropitoare si nu in jet puternic, pentru a nu rupe firele radacinilor care abia se formeaza. Pentru a ajuta planta in crestere, inainte de plantare lasa semintele in apa pentru a le inmuia coaja.
De obicei dovlecii nu au nevoie de mulci datorita frunzelor mari care mentin uminitatea pamantului.
Totodata, solul trebuie sa fie bogat. Adauga ingrasamant special de plante cu nutrienti si minerale, pentru ca dovlecii au nevoie de multe substante nutritive. Totusi, inainte sa cumperi ingrasamantul din magazine, cauta solutiile naturale: ingrasamant de frunze, pamant de padure etc.
 5Spatiul necesar
 Dovlecii sunt plante care se extind foarte mult, carceii lor se vor agata si raspandi pe garduri si copaci daca este cazul, de aceea trebuie sa fii foarte atent la ce plante ai in gradina si sa nu fie sofocate de cresterea dovleacului. Poti directiona cresterea viei de dovleac prin prinderea carceilor pe araci din lemn sau metal. Metalul este mai indicat pentru ca este mai rezitent.
 6Taierea viei de dovleac
 Pentru ca aceasta planta se intinde foarte mult, taierea viei este recomandata. In plus, dovleacul se regenereaza foarte repede, iar taierea corecta nu va face decat sa intareasca planta. Taierea viei nu are o regula anume, aceasta facandu-se in fuctie de spatiul pe care fiecare doreste sa il aloce acestor plante in gradina personala. Totusi, nu taia via de dovleac daca fructul nu are dimensiunea unui grepfruit.
 7Dezvoltarea fructului
 Cea mai buna metoda de a avea un fruct de dovleac bun, este sa-l atingi cat mai putin posibil. Totusi, daca doresti sa ai dovleci "clasici", adica rotunzi si uniformi, aseaza fructul direct pe pamant cam la o luna dupa ce a inceput sa se formeze si cand florile s-au ofilit. Nu forta miscarea si fa aceasta rotire cu grija. Este posibil ca rotirea sa fie posibila doar daca vei taia cativa carcei.
 8Daunatori
 Cand vine vorba de dovleci, temperatura scazuta este principalul daunator, de aceea aceste plante trebuie sadite cand afara este de cald. In perioada dezvoltarii, multe insecte si animale vor da tarcoale dovleacului, dar pentru ca este o planta foarte puternica aceste nu ii vor dauna. Totusi, este indicat sa fii precaut. Daca fruzele plantei se usuca inainte de vreme, exista o problema. Aceasta va putea fi indepartata cu solutii organice pentru plante care se gasesc in magazinele de specialitate.
 9Recoltarea
 Culegerea dovlecilor se va face la sfarsitul lunii august cand culorea frucutului devine portocalie sau de un galben aprins spre rosu puternic. Iti vei da seama ca fructul a ajuns la maturitate dupa anumite semne indicate de via plantei, ca frunzele ofilite sau florile tot mai putine.
In primul rand pastreaza o parte din coada (tulpina) in jur de 10 cm pentru ca aceasta inca contine apa si il va hrani in continuare. Dupa ce au fost taiati de pe vie, dovlecii trebuie lasati afara inca zece zile, iar daca serile sunt foarte racoroase, acestia trebuie acoperiti. Depozitarea se face in locuri racoroase si cu putina grija, acestia pot rezista pana in primavara.
Dovlecii sunt cel mai adesea plantati pentru a fi utilizati in preparate precum placinta de dovleac , supa sau alte prajituri. Pe langa aceste intrebuintari , dovleci mai pot avea si un rol decorativ, atat in bucatarie, cat si in gradina. Ca sa nu mai mentionam faptul ca reprezinta un adevarat simbol al Halloween-ului.
Daca te numeri printre cei care si-au propus sa isi planteze in gradina dovleci este esential ca inainte sa afli raspunsul la intrebarea “Ce este un dovleac: o leguma sau un fruct?
Dovleacul este in fapt un fruct, care apartine familiei Cucurbitacee. Are seminte care au fost desprinse de ovarul unei flori, prin urmare, din punct de vedere ethnic este un fruct. Acelasi argument este folosit si in cazul rosiilor si al castravetilor.
Momentul ales pentru plantarea dovlecilor este foarte important. In primul rand, asigura-te ca pericolul inghetului a trecut. Semintele de dovleac pot fi plantate direct in pamant in regiunile cu un climat mai cald, prin urmare, este important sa te asiguri ca solul a fost incalzit pentru plantare .
Dovlecii au nevoie de mult spatiu pentru a creste. Cand alegi un potential loc, asigura-te ca au suficient spatiu pentru a se extinde. Exista doua tipuri de dovleci: soiul tufis si soiul vita de vie.
Planteaza semintele la cel putin 2-4 metri distanta, pentru un spatiu de crestere adecvat. Inainte de plantare, multi sugereaza scufundarea semintelor in apa calda, pentru a incolti mai repede.
Plantarea semintelor
Odata ce semintele au fost pregatite, este timpul sa plantezi. Asigura-te ca temperature solului este de cel putin 20-25°C, inainte sa plantezi. Un sol suficient de cald va conduce catre o recolta frumoasa si bogata.
Dovlecii trebuiesc plantati in mici movile, in care sapam un mic buzunar.
Este esential sa uzi dovleci in fiecare zi. Frunzele trebuiesc evitate, intrucat asta poate cauza putrezirea si aparitia daunatorilor. Este recomandat sa uzi plantele dimineata, nu seara. Astfel frunzele se vor avea timp sa se usuce.
S-a nascut un dovleac
Pe masura ce planta incepe sa creasca, vita va acapara din ce in ce mai mult spatiu. Vor aparea florile galbene, care vor avea nevoie de albine pentru a le poleniza. Vor fi polenizate florile female, care vor produce fructele. Florile mascul vor inflori primele si vor avea caracteristici diferite fata de femele, care vor aparea cu 7-10 zile mai tarziu.
Dupa ce apar florile, este timpul sa treci la fertilizare – cu cat mai multa, cu atat mai bine. Ar putea fi de asemenea necesar sa tunzi vita.
Cand sa culegi dovlecii
Vei sti ca a venit timpul sa culegi dovlecii odata ce vita incepe sa se usuce. Daca nu vei astepta maturizarea completa, acestia vor avea un gust putin amar.
Cel mai mare dovleac inregistrat in Cartea Recordurilor a avut o greutate de 666.32 kg. “Monstruletul” s-a nascut in anul 2005, la o ferma din Pennsylvania, SUA.
Dovleacul este originar din America, de unde a fost adus si in Europa, candva la sfarsitul secolului XVI. Printre tipurile de dovleci se numara dovleacul placintar, Americana Tonda, Atlantic Giant, Turk Turban, Lagenaria Dipper, Alladin, Grown of Thorns, ultimele patru soiuri fiind ornamentale.
Fructul si semintele bostanului sunt remedii de toamna recomandate celor cu diabet, boli cardiovasculare, paraziti intestinali si cancer. Cati dintre noi rezistam cand e vorba de o placinta de dovleac sau faimoasele seminte sarate? Dovleacul nu e doar un moft culinar, ci si un leac uimitor pentru sanatate. De la medicina traditionala chineza pana la descoperirile moderne ale stiintei, toate confirma efectele benefice ale acestui aliment dulce si parfumat. Intocmai ca bostanul fermecat din poveste, acesta este un remediu naturist care te transforma intr-un om sanatos, plin de vigoare, alungand boli dintre cele mai grave, inclusiv cancerul. Cum alegem bostanul ideal? Vreme de milenii, dovlecii au fost mancarea de baza a bastinasilor americani, mai ales pe timp de iarna. Christofor Columb a fost cel care a adus dovleacul din Lumea Noua in Europa. Astazi, exista multe varietati de dovleac, unele sunt comestibile, altele au scop ornamental. Dovleacul de copt are o coaja groasa, putand fi pastrat timp andelungat, chiar si 6 luni. Pentru prepararea de leacuri naturiste, dar si pentru gatit, e bine sa alegem dovleci mai mici. Cei mari isi pierd din gust odata ce imbatranesc. Alegeti-i pe cei cu coaja portocalie, chiar si verde, dar cu conditia ca interiorul sa fie portocaliu intens. Dovlecii cei mai buni trebuie sa fie tari si sa nu fie crapati. Intregi, pot fi pastrati la frigider cateva saptamani bune, taiati, trebuie preparati in maximum doua zile. Nu aruncati semintele, si ele au rol terapeutic. Dovleacului i s-a dus faima ca ajuta la regenerare si chiar amana batranetea. Bogatie de vitamine. Dovleacul este o sursa excelenta de vitamina A (beta-caroten si alfa-caroten), vitamina C, potasiu, fibre alimentare, mangan si folati si o sursa buna de acizi grasi omega-3, vitamina B1, cupru, vitaminele B6, B3, B5 si triptofan. Astfel, 100 g de pulpa de dovleac asigura aproximativ 71% din necesarul zilnic de vitamina A. Studiile epidemiologice au aratat ca o dieta bogata in vitamina A si carotenoizi este asociata cu scaderea incidentei de cancer, ateroscleroza, cataracta si degenerare maculara, confera o protectie antioxidanta foarte eficienta. Dovleacul este capabil sa imbunatateasca activitatea splinei, pancreasului si a stomacului, trateaza bolile inflamatorii, febrile, abcesul pulmonar, viermii intestinali, atenueaza durerile acute, anihileaza toxicitatea altor alimente si trateaza chiar dependenta de opiu. Nu numai pulpa este remediu terapeutic, ci si florile sau frunzele de dovleac. Un ceai decoct, facut din 10 frunze de dovleac fierte in 400ml apa si cu putina sare, baut de 2 ori pe zi, poate trata dizenteria. Chiar si raguseala si tusea pot fi alungate cu un ceai din flori de dovleac, baut de 2-3 ori pe zi. Insulina viitorului: Tot minunatul dovleac este recomandat si fumatorilor, chiar si celor pasivi, protejand de aparitia emfizemului pulmonar. Consumul constant de dovleac scade semnificativ riscul de cancer pulmonar. Dovleacul este un puternic antioxidant si antiinflamator, motiv pentru care regleaza glicemia. Protejeaza fata de aparitia complicatiilor in diabetul zaharat. Se vorbeste de inlocuirea insulinei cu consumul de dovleac. Acesta contine o substanta care combate diabetul zaharat de tipul I. Asadar, dovleacul tinde sa devina leacul natural al acestei boli, prin regenerarea pancreasului si scaderea necesarului de insulina. Mai mult, dovleacul combate cancerul, mai ales cel de colon. Oricum, este dusmanul contipatiei cronice. Se alege 500 g miez de dovleac, fara seminte, se taie in bucatele si se fierbe in apa. Cand s-a inmuiat dovleacul, lichidul se scurge si se pastreaza. Dovleacul fiert se freaca intr-un alt vas cu o lingura de lemn, pana se face o pasta fina, peste care se pune apa in care a fiert. Se freaca si se omogenizeaza. Bautura rezultata se consuma in doua reprize, dimineata si seara. Cura dureaza 30 de zile. Dovleacul mai are actiune inhibitoare si asupra cancerului de san. Miraculoasele seminte: Uleiul de seminte de dovleac contine numeroase vitamine: A, B1, B2, B6, C, D, E si K, multe alte minerale cum sunt calciul si magneziul, peste 60% acizi grasi nesaturati si proteine vegetale. Recente studii medicale au dovedit ca acest ulei aduce importante beneficii sanatatii: normalizeaza colesterolul, previn si trateaza problemele care apar la vezica urinara si prostata. S-a constatat ca in semintele de dovleac exista anumiti constituenti care actioneaza atat prin reducerea nivelului substantelor care conduc la formarea pietrelor, cat si prin cresterea nivelului celor care inhiba formarea acestora. S-a dovedit ca tratamentul cu seminte de dovleac are un efect extrem de eficient in cazurile de infectii cu paraziti intestinali (tenie si giardia). La persoanele diagnosticate cu Ascariasis, se recomanda sa se bea 400g suc proaspat de dovleac, urmat, dupa 2 ore, de un purgativ, timp de doua zile consecutiv. Viermii inelari sunt eliminati. Amestecati 50 de grame de seminte de dovleac decojite si pisate, un pahar de apa fiarta si 50 mililitri suc de portocale sau lamaie. Se bea in doua reprize, in aceeasi zi. Dupa doua ore, se iau doua linguri de ulei de parafina. Se repeta o data pe saptamana, pana la vindecare. Remedii pentru femei si barbati: Specialistii in nutritie spun ca alimentul minune pentru barbatii cu probleme de fertilitate este dovleacul. Acesta ajuta la producerea unui numar mai mare de spermatozoizi. In plus, semintele de dovleac contin zinc, element esential in asigurarea calitatii spermei. Iata o astfel de reteta pentru fertilitate: se dizolva 100 g de gelatina intr-o cana cu apa fiarta, se lasa la racit, apoi, se adauga doua cesti cu crema de cafea, un varf de lingurita cu ghimbir, doua lingurite cu coaja de portocala rasa, doua linguri cu zahar si 500 g de dovleac fiert sau copt. Se amesteca bine si se da la rece. Proaspetele mamici isi pot stimula secretia de lapte cu ajutorul urmatorului preparat: se coc putin 20g seminte de dovleac, se curata de coji si se strivesc miezurile intr-o panza curata. Se amesteca semintele cu putin sos de soia sau zahar si cu 100 ml apa calda. Se bea acest amestec dimineata si seara, timp de 3-5 zile. Dovleacul mai este indicat in tulburari hormonale sau de comportament la adolescenti, tulburari de menopauza.Retete pentru frumusete: Uleiul de seminte de dovleac mai este indicat si pentru masaj, datorita proprietatilor lui curative in problemele ce apar la nivelul pielii, cum ar fi ranile sau ulceratiile. Unele studii au identificat potentialul ridicat al acestui ulei in tratarea artritei. Este utilizat pe scara larga si in industria cosmetica, la fabricarea cremelor anti-rid si hidratante. Patru linguri de miez de dovleac, taiat marunt, se fierb la flacara mica cu o ceasca de smantina, pana ce pulpa se inmoaie. Se adauga o lingura de tarate de grau, se amesteca repede si se aplica pe fata, cat masca e fierbinte. Se lasa sa actioneze 25 de minute, apoi se spala. Pentru uzul extern, dovleacul este un bun remediu in cazul arsurilor, inflamatiilor si abceselor. Medicul tartacuta: Dovlecelul-tartacuta e folosit la decor. Dar chinezii au descoperit in el adevarate medicamente naturiste. Este un excelent detoxifiant, un puternic diuretic, un bun expectorant, stimuland buna functionare a vezicii biliare, a plamanilor, intestinului subtire si a intestinului gros. Vara, se scapa de efectele insolatiei si de setea persistenta cu 100 g de suc. Bolnavii cu edeme asociate cu lipsa urinarii (disurie), cei care sufera de boli renale, cardiace, beriberi, sau cu ascite cirotice pot consuma cantitati mari de sirop obtinut din fierberea andelungata a 100 g coji de tartacuta. Pentru constipatie, edeme si hemoroizi se face o supa din 100 g tartacuta fiarta pe foc mic. Sau se coc 30 g tartacuta, pana se innegreste coaja. Se consuma de 2 ori pe zi. Alte beneficii ale dovleacului- recomandat in curele de cruditati pentru tratarea cancerului, leucemiei, sclerozei in placi.- reduce colesterolul- protejeaza inima- incetineste imbatranirea- este laxativ - trateaza ulcerul si aciditatea marita (suc proaspat) - are proprietati sedative. O cana de dovleac fiert contine:Calorii - 49, Zinc - 1 mg, Proteine - 2 g, Seleniu - 50 mg, Carbohidrati - 12 g, Vitamina C - 12 mg,Fibre - 3 g, Vitamina A - 2650 IU, Calciu - 37 mg,Vitamina E - 3 mg,Fier - 1,4 mg,Potasiu - 564 mg, Magneziu - 22 mg


LEGUME: Dovlecelul
Dovlecelul ( squash ) se refera de obicei la specia Cucurbita pepo nativa din Mexic si America Centrala si care se mai numeste si "marrow". In America de Nord, dovleceii sunt grupati in doua categorii, cei de vara si cei de iarna, aceasta denumire fiind data de fapt de momentul recoltarii. Dovlecelul urias se trage din genele clasei Cucurbita maxima, iar printre soiurile inrudite cu dovlecelul se afla si dovleacul si zucchini.
Dovezile arheologice arata ca dovlecelul ar fi fost cultivat in Mezoamerica in urma cu 8.000 sau chiar 10.000 de ani. Dovlecelul a fost una dintre cele "Trei Surori" cultivate de nativii americani, cele "Trei Surori" fiind plantele indigene americane: porumb, fasole si dovlecel. Acestea erau de obicei sadite impreuna, tulpina porumbului folosind drept suport pentru fasolea cataratoare si fiind capabila sa dea umbra necesara dovlecelului.
Dovleceii de vara includ soiuri ca zucchini, pattypan sau yellow crookneck, acestia fiind culesi cand coaja este inca subtire si miezul moale. Aceste fucte se consuma de obicei imediat ce sunt culese.
Dovleceii de iarna ca Butternut, Hubbard, Buttercup, Ambercup, acasa .ro/acorn" title="acorn">Acorn , dovelcelul spaghetti si dovleacul sunt recoltati la maturitate, adica spre sfarsitul verii, sunt tratati pentru a avea o coaja si mai groasa, ca apoi sa fie depozitati in locuri racoroase si consumati mai tarziu. Acest tip de fructe au nevoie de un timp de preparare mai lung decat dovleceii de vara.
 Generalitati
 Fructul dovleacului este clasificat drept "pepo" de catre botanisti, care este de fapt un soi de boaba cu o coaja groasa si miez moale. Pepo, denumire care se trage de la ovarul interior al plantei, este caracteristic familiei de dovlecei cucurbitacee. In termeni culinari, atat soiurile de vara, cat si cele de iarna sunt in general considerate legume chiar daca dovleacul poate fi folosit si in prajituri.
In engleza, cuvantul "dovlecel" (squash) deriva din denumirea "askutasquash", ceea ce inseamna in limba Narragansett (limba nativilor indieni) "leguma verde care se mananca cruda". Aceasta informatie a fost documentata de catre Roger Williams, cel care a fondat statul american Rhode Island. Denumirea "askutasquash" a fost scrisa pentru prima data intr-o publicatie din anul 1643, A Key Into the Language of America. Alte denumiri asemanatoarea ale plantei se afla si in limba Algonquian.
 Dovlecelul in bucatarie
 Chiar daca in bucatarie dovlecelul este considerat o leguma, din punct de vedere botanic, acesta este un fruct. Dovleceii pot fie serviti proaspeti (in salate), gatiti (umpluti cu carne, prajiti sau copti), iar soiurile mici de dovlecei, denumiti pattypan, se consuma de obicei murati.
In plus fata de fruct, alte parti ale plantei sunt comestibile. Semintele de dovlecel pot fi mancate direct , pisate si amestecata cu diferite paste, mancaruri, unturi. Acestea pot fi transformate intr-o faina fina (care se obtine mai ales din dovelecii Hulless) sau presate pentru extragerea uleiului de dovleac.
Fructele nu sunt singurele comestibile din planta de dovlecel. Vlastarii, frunzele si carceii, pot fi mancati proaspeti, iar florile acestei plante sunt un alt element important al bucatariei native americane si nu numai.
dovleceii: Dovleceii sunt legume de vara foarte sanatoase. In restaurantele de lux sunt preferati dovleceii mici, zucchini, deoarece au un gust dulceag. Dovleceii se coc la inceputul verii si continua sa apara pana spre finalul sezonului cald. Prima recolta de dovlecei se poate face cand leguma ajunge la dimensiunea unui castravete matur. Odata cu vremea insorita din mai, este timpul sa plantezi dovleceii in gradina. Alege un spatiu suficient de mare pentru ca dovleceii sa nu fie inghesuiti. Dovleceii cresc, de obicei, destul de usor, iar productia acestoa este abundenta, pe termen lung. Culege dovleceii cat sunt fragezi, dulci, cu un miez untos. Legumele mature au seminte tari, o pulpa umeda si nu mai sunt la fel de gustosi.

LEGUME: Fasole
Fasolea este o leguma extrem de hranitoare, cu nenumarate beneficii pentru organism, iar plantarea si ingrijirea acesteia nu sunt foarte dificile. Iata ce anume trebuie sa ai in vedere cand plantezi fasole in gradina si de ce anume trebuie sa tii cont.
Fasolea se planteaza dupa ultimul inghet de primavara, dupa ce pamantul s-a incalzit bine pentru ca altfel boabele de fasole vor putrezi, iar semintele se aseaza la 30  centimentri intre randuri.  Alege un loc insorit si un sol care se dreneaza bine, bine curatat de buruieni inainte. De asemenea, in timpul cresterii, este recomandat sa indepartezi toate plantele straine care se dezvolta langa fasole – cand ajunge la maturitate, fasolea va fi capabila sa se protejeze singura de acestea.
Foarte important este ca imediat dupa plantare sa montezi suporturi pe care fasolea sa se catere in timp ce creste.
Udare
Udarea regulata si temeinica este esentiala pentru dezvoltarea fasolei. Este foarte adevarat ca planta rezista foarte bine la seceta, insa daca vrei ca ea sa se dezvolte la capacitate maxima, este recomandat sa ii aplici doua udari abundente pe saptamana, mai ales in perioada de crestere si de formare a pastailor si a boabelor, pentru o recolta bogata.
Cele mai frecvente doua probleme in ceea ce priveste rasadurile de fasole sunt viermii si omizile care uneori ataca plantele.  In plus, o vreme ploioasa poate duce la riginirea, mucegairea si chiar distreugerea fasolei, iar cel mai bine este sa se evite activitatea in jurul plantelor imediat dupa ploaie.
Fasolea se dezvolta foarte bine intr-un sol moderat, insa ea creste si intr-un sol lipsit de prea multi nutrienti, asa ca nu are nevoie de fertilizare si este foarte posibil sa nu raspunda bine la un asemenea tratament. Cea mai buna varianta este sa lasi fasolea sa se dezvolte in ritmul propriu, iar rezultatele vor fi nesperat de bune.
Este foarte simplu sa iti dai seama cand fasolea trebuie recoltata: boabele zornaie in pastai. Cand vine momentul, se smulge planta din pamant, cu radacina cu tot si dupa ce se mai lasa la uscat pentru cateva zile (intr-un loc uscat)  se trece la selectarea boabelor. 
fasolea verde: Fasolea verde necesita 50-55 de zile penru a fi buna de recoltat. Nu lasa fasolea sa creasca prea mult, deoarece va deveni atoasa si tare. Alege un loc pentru fasole si lasa cam 7 cm intre seminte. In aproximativ o luna si jumatate fasolea poate fi recoltata. Fasolea este una dintre legumele care creste rapid si care poate fi crescuta in culturi succesive, cu seamanari din doua in doua saptamani. Alege un loc in gradina unde sa fie soare si unde solul poate fi drenat bine. Pamantul trebuie sa fie uscat si cald pentru ca semintele sa germineze. Adauga ingrasamant dupa ce fasolea are o inaltime de minim 10 cm. In zilele uscate, fasolea se pliveste regulat. Culege pastaile cat sunt fragede.
Bolile fasolei: Fasolea este una dintre legumele preferate ale romanilor, pentru ca este satioasa si costa destul de putin. Spre deosebire de alte legume din gradina, fasolea nu este atat de sensibila. Isi revine destul de repede in cazul in care apar fenomene meteo extreme, dar pana si ele se inclina in fata anumitor boli specifice speciei Phaseolus vulgaris face parte din familia Fabaceae si a fost descoperita acum mai bine de 8000 de ani. In prezent, in lume exista in jur de 30.000 de soiuri de fasole, dintre cele mai variate. Alba, neagra, rosie, rozalie, verde sau pestrita, fasolea este de nelipsit din toate bucatariile lumii. Din pacate pentru gradinari, fasolea se poate imbolnavi tocmai cand este mai frumoasa. Iata care sunt principalele boli ale acestei legume si cum le poti preveni. Semintele nu incoltesc: Semintele de fasole au nevoie de caldura pentru a incolti. Daca plantezi semintele intr-un sol rece, ce ajunge la o temperatura de 10-15 grade Celsius, fasolea ta va putrezi inainte sa apuce sa germineze. Nu planta fasolea decat in momentul in care te-ai asigurat ca solul este suficient de incalzit. O alta cauza care impiedica incoltirea semintelor de fasole este solul uscat. Fragilele seminte nu pot razbte prin solul uscat si mor inauntru. Uda constant pamantul si adauga putin compost, pentru a-i oferi un plus de nutrienti. Mozaicul comun la fasole:  Mozaicul comun la fasole este cauzat de un virus care se transmite de la an la an prin samanta de fasole infectata. In natura, virusul este raspandit de afide. Plantele afectate de mozaicul comun raman mici, infloresc slab, iar fructele sunt deformate. La nivelul frunzelor se pot observa pete de culoare verde deschis. Pentru a evita imbolnavirea fasolei, este recomandat sa cultivi soiuri rezistente, sa combati afidele din gradina si sa elimini plantele bolnave. Foloseste doar seminte de fasole sanatoase. Arsura comuna a fasolei: Arsura comuna a fasolei se manifesta atat la nivelul tulpinii, cat si pe frunze si pastai. Poti identifica aceasta boala daca observi pete mici, colturoase, inconjurate de o zona de culoare verde deschis. In cateva zile, petele capata o nuanta brun-roscata. Cultiva doar soiuri sanatoase si rezistente si ocupa-te de igiena culturala, adica de adunarea si distrugerea resturilor de plante dupa recoltare. Patarea unghiulara a frunzelor de fasole: Aceasta boala se manifesta pe frunze si la nivelul pastailor. In general, boala apare in luna iulie. Pe frunze apar pete mici, cenusii sau brune, iar in dreptul lor se observa multe puncte brune mici. Pentru a evita contactarea acestei boli, este recomandat sa rotesti cultura si sa revii pe acelasi teren dupa ce putin 3 ani. Aduna si distruge resturile de plante ramase pe camp dupa recoltare. Antracnoza fasolei: Antracnoza fasolei apare pe toate organele plantei, in toate fazele de dezvoltare. Boala, ce poate duce la moartea plantelor, se manifesta prin pete circulare sau neregulate de culoare brun-galbuie, dispuse de-a lungul nervurilor. Pe pastai, petele se inmultesc si fuzioneaza, atacand inclusiv fructele. Ciuperca ce cauzeaza aceasta boala se transmite prin semintele bolnave sau se gaseste in resturile de plante atacate, ramase pe camp. Pentru a preveni antracnoza fasolei , foloseste seminte neinfectate la semanat si roteste cultura. Abia peste 3-4 ani mai poti cultiva fasole in acelasi loc.


LEGUME: Hrean
Hreanul este o planta perena, cu o radacina foarte dezvoltata si ingrosata si cu o lungime de aproximativ 1 metru. Hreanul se cultiva la noi in tara fara sa aiba pretentii prea mari in ceea ce priveste lumina sau udarea, insa ingrijirea solului necesita mai multa atentie si ingrijire. 
Cultivare
Hranul este o leguma de la care se foloseste radacina, motiv pentru care, inainte de orice trebuie sa se faca o desfundare a solului pana la o adancime de 50 de centimetri. Pamantul trebuie maruntit bine, iar in el se adauga igrasamant organic deoarece hranul  are nevoie de stimulare pentru a se dezvolta. Radacinile bune  se obtin pe solurile bogate in elemente minerale, humus si gunoi de grajd .
Solul trebuie sa fie unul ferm, argilos, cu un pH de aproximativ 7,5. In cazul in care pamantul este unul nisipos, usor drenabil, hreanul nu se va dezvolta la adevarata sa capacitate, asa ca mai bine se renunta la idee in cazul in care solul nu este unul potrivit.
Hreanul se poate cultiva cu ajutorul semintelor sau a butasilor obtinuti din ramificatiile radacinilor care nu se utilizeaza pentru vanzare/consum.
Lumina si temperatura
Atunci cand vrei sa cultivi hrean, nu trebuie sa iti faci foarte multe griji in ceea ce priveste lumina sau temperatura. Hreanul suporta foarte bine atat temperaturile scazute, cat si pe cele mari, iar in ceea ce priveste lumina, aceasta leguma nu are pretentii de soare, umbra sau semiumbra. 
Atata vreme cat hreanul isi are radacina intr-un sol potrivit si fertilizat asa cum trebuie, planta nu ridica mari pretentii in celelalte privinte.
Udare
Atunci cand temperaturile sunt suportabile, iar ploile sunt destul de frecvente, hreanul nu necesita un program de udare. Totusi, cand apare seceta sau temperaturile urca mai sus de 29 de grade si nu sunt ploi, este absolut necesara udarea clasica sau irigarea (in functie de marimea culturii).
Uneri frunzele hreanului pot fi atacate de gandacul hranului sau puricele de pamant, insa in general planta este una destul de rezistenta cand vine vorba despre boli si daunatori.  Totusi, pentru a preveni chiar si cel mai mic risc, hreanul se trateaza cu insecticide obisnuite, deloc puternice.
Fertilizare
Pentru o cultura bogata, solul trebuie sa fie fertilizat inca dinainte de cultivare cu ingrediente cat mai naturale. Gunoiul de grajd si humusul sunt cele mai potrivite substante. In lipsa acestora, este recomandat sa foloseasca ferilizatorii bio, lipsiti de substante care provin din surse chimice. 
In mod normal, hreanul isi sustrage substantele nutritive si din sol, motiv pentru care se cere inradacinarea acestuia la o adancime considerabila.
Toamna se face recoltarea hreanului, insa la o suprafata de un metru patrat, cantitatea va fi de aproximativ 3 kilograme. Incepand cu anul urmator, recolta va deveni una mai bogata si mai fertila, asa ca nu trebuie s ate descurajezi.  Radacinile de hrean sunt leac fara gres in tratarea bolilor respiratorii si reumatice. In medicina populara, hreanul este la loc de cinste. Un minunat dar al naturii, folosit nu numai in bucatarie, dar si pentru sanatate, a fost uitat pe nedrept odata cu raspandirea medicamentelor noi. Dar virtutile lui terapeutice sunt de nepretuit in vindecarea celor mai diverse boli. Dacii ii spuneau usturonila si il foloseau contra durerilor, gilcilor si racelii. in afara de ingredient delicios in muraturi si salate, hreanul e bun si ca leac contra reumatismului, migrenelor, bolilor respiratorii, de fiere si inima. Arsenal de substante benefice: Care este secretul hreanului? Radacinile sunt bogate in vitaminele C si din complexul B, antibiotice naturale, enzime, fitohormoni, acizi organici. Hreanul contine si saruri minerale (calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fier). Tot in radacina gasim ulei volatil si glicozizi sulfurati, care, prin radere, dau nastere unei substante denumita mirosina, care da si iuteala hreanului. Sub forma rasa, hreanul are efect stimulant asupra aparatului digestiv, crescand pofta de mancare si activitatea vezicii biliare. Prin accelerarea peristaltismului intestinal, hreanul este, in functie de cantitatea consumata, laxativ si purgativ. Combate atonia digestiva. Stimuleaza metabolismul. Are efect expectorant si decongestionant al cailor aeriene superioare. Hreanul se foloseste cu succes in migrene si raceli. Ajuta la eliminarea nisipului si pietrelor de la rinichi, fiind recomandat in guta si calculoza. Fiindca e bogat in fier, hreanul este un remineralizant si combate anemia. Tinctura si sirop: In scop medicinal, hreanul se foloseste ca atare sau ras si amestecat cu otet. Din solutia obtinuta, se administreaza cate o lingurita de 3 ori pe zi. Se mai poate amesteca cu miere, in cantitati egale, din care se ia cate o lingurita pe zi. Tinctura se prepara astfel: se dau prin razatoarea mica radacinile de hrean, se pun intr-un borcan pana se umple o treime si restul se completeaza cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern, se aplica pentru tratarea reumatismului, ranilor necrozate. Aplicarea tincturii este usor dureroasa, dar foarte eficienta. Siropul se obtine dintr-o radacina de hrean si 4 linguri de miere, se amesteca bine si se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara, iar resturile care raman in tifon, se pun la fiert cu putina apa. Dupa fierbere, se strecoara prin presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Recomandari: astm, bronsita cronica, afectiuni ale cailor respiratorii medii si inferioare. Vin tonic: Intr-un litru de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina. Se astupa sticla si se lasa sa se macereze vreme de 8-9 zile, dupa care se filtreaza. Se iau 3-4 linguri din acest vin tonic pentru imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si reglarea activitatii cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, este tonic sexual si un afrodisiac foarte eficient. Se mai poate prepara si un energizant cu hrean. Se spala foarte bine 12 oua, apoi se pun intr-un vas, cu coaja cu tot, si se tin timp de 12 ore in suc natural de lamaie. Se scot ouale, se sparg si se bat bine, dupa care se pun din nou in vasul cu suc de lamaie, in care se mai adauga 1 kg de hrean ras, 1 litru de tuica naturala tare, 1 kg de miere. Amestecul se tine la macerat intr-un borcan, vreme de noua zile, dupa care se iau zilnic, dupa mesele principale, 1-3 linguri. Faina si otet: Faina de hrean se obtine din radacini taiate cubulete. Se pun la uscat linga o sursa de caldura, apoi se macina cu risnita electrica de cafea. Acest praf se foloseste in obtinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrata ca atare. Cataplasma se prepara astfel: se da hreanul prin razatoarea mica, dupa care se inveleste in tifon si se pune pe locul afectat. Se tine pana cand apare senzatia de arsura. Daca se foloseste faina de hrean, aceasta se amesteca in proportii egale cu faina de in. Se adauga apa si pasta rezultata se inveleste in tifon care se aplica pe locul afectat timp de o ora. Sub forma de otet, hreanul este folosit cu succes contra parezelor faciale, contra descuamarii pielii si a seboreei. Se rade o radacina de hrean si se introduce intr-o sticla. Se toarna deasupra otet de mere cu miere si se lasa sa se macereze intr-un loc cald, timp de zece zile. Retete de frumusete: - Ten palid, ofilit: se aplica cu un tampon de vata otet de hrean, care va activa circulatia sanguine si efecte tonice asupra pielii.- Mentinerea tineretii pielii: se aplica pe obraz seara, inainte de culcare, sirop de hrean, vreme de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza cu un tampon de vata inmuiat in lapte.- Descuamarea tenului: se sterge zona afectata cu tinctura de hrean (eventual diluata in putina apa), dupa care se aplica un unguent de galbenele.- Pete pe piele si pistrui: se macereaza hrean in otet timp de 5-6 zile. Lichidul se pune pe un tampon de vata si se freaca petele sau pistruii, de 2-3 ori pe zi sau cel putin seara. Inamicul tusei, bronsitei si guturaiului: Sinusurile congestionate si nasul infundat se vindeca fara gres daca punem pe frunte 2-3 linguri de hrean ras, invelit intr-o basma rosie. Hreanul se tine 5-30 de minute pe frunte si la radacina nasului. Cei cu o piele foarte sensibila vor tine mai putin cataplasma, altfel pot aparea inflamatii serioase. Pentru combaterea tusei se poate folosi fie hrean ras, incalzit in cuptor cu zahar timp de 4-5 ore, din care se ia cate o lingurita in crizele de tuse. Sinuzita si rinita se trateaza astfel: intr-o basma, se pun 2 lingurite de hrean ras si se aplica pe frunte. Pentru bronsita, gripa, congestii pulmonare, se aplica pe torace cataplasme cu faina de in si hrean, care se tin vreme de 30-60 de minute. Aplicatia se repeta o data la 2-3 zile. in caz de sensibilitate la frig, predispozitie spre degeraturi, se recomanda 3-4 linguri de vin tonic de hrean inainte de fiecare masa. Siropul de hrean e bun in guturai cand e indicata si gargara cu trei lingurite de tinctura la un sfert de pahar de apa. Pentru digestie, circulatie, anemie: In caz de hipertensiune arteriala, angina pectorala si circulatie deficitara, se ia dimineata o lingurita de hrean cu miere cu o ora inaintea micului-dejun. Impotriva nevralgiilor intercostale se pot aplica pe locul dureros cataplasme caldute cu hrean, care vor fi tinute numai 4-10 minute, pentru evitarea iritarii locului respectiv. Pentru polipi uretrali, se iau zilnic cate 4 lingurite de tinctura de hrean, dizolvate in putina apa. Digestia lenta, gastrita hipoacida se trateaza cu 2-3 linguri de hrean ras fin, in timpul meselor principale. Anemia la adulti se combate cu 3-4 linguri de vin tonic cu hrean inainte de masa. Pentru paradontoza: se mesteca indelung hrean crud dat prin razatoare (eventual amestecat cu morcov ras pentru atenuarea iutelii). La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternica a circulatiei si a proceselor trofice. Stomatita se trateaza cu 3-4 lingurite de tinctura de hrean care se dizolva in jumatate de pahar de apa. Se fac clatiri indelungate ale gurii cu aceasta solutie. Leac contra durerilor: Durerile reumatice trec daca pe zona afectata se aplica o cataplasma cu hrean crud atit timp cat nu apare senzatia de arsura. Dupa indepartarea cataplasmei se poate aplica un unguent camforat. Tot pentru reumatism si guta, se pun intr-o cana de lapte cald 1-2 lingurite de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tratament dureaza minimum 3 saptamani. Pentru dureri de cap produse de frig, se pune pe o foaie de hirtie putina faina de hrean, care se inspira apoi alternativ pe o nara si pe cealalta, ceea ce va produce cateva stranuturi foarte puternice. Reflexul puternic de stranut va actiona la nivelul sistemului nervos central, atenuand senzatia de durere sau chiar eliminand-o. Pareza faciala, agravata de frig si curent, poate fi rapid ameliorata cu urmatorul tratament: se rad 4 radacini de hrean si se introduc intr-o sticla. Se adauga doua linguri de pulbere de rozmarin si se toarna deasupra otet de mere cu miere. Se lasa sa macereze intr-un loc cald, timp de sapte-zece zile. Se foloseste in comprese pe zona afectata, cel mult o ora dimineata si seara. Precautii la tratamentul cu hrean:  Trebuie sa manifeste prudenta la hrean persoanele cu colon iritabil sau care sufera de gastrita hiperacida. Abuzul de hrean in alimentatie duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase. Extern, hreanul, mai ales sub forma de cataplasma, va fi folosit cu prudenta la persoanele care au pielea sensibila, alergica. Mustarul si hreanul, doua leacuri uitate: Cu aceste doua leacuri se vindeca astmul, reumatismul, nevralgiile  Nelipsite candva din farmacia gospodariilor taranesti, mustarul si hreanul au fost detronate de medicamentele moderne. Dar n-au disparut si, atita timp cit ne sint la indemina, e bine sa le cunoastem proprietatile vindecatoare. Iata cele mai cunoscute intrebuintari ale acestora: 1.Radacinile de hrean rase se pun intr-un borcan pana se umple o treime. Se completeaza cu alcool alb de 80 de grade. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se strecoara, presind amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumatate de lingurita, de 3-4 ori pe zi, pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern: se aplica pe zonele dureroase pentru tratarea reumatismului. 2. O radacina de hrean rasa se amesteca cu 4 linguri de miere si se lasa citeva minute la macerat. Se strecoara, iar siropul obtinut se amesteca cu resturile fierte. Se iau trei linguri pe zi in: astm, bronsita cronica, afectiuni ale cailor respiratorii. 3. Intr-un litru de vin rosu natural se pun 15 linguri de hrean ras. Se astupa sticla si se lasa la macerat 8-9 zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic pentru imbunatatirea digestiei, stimularea si reglarea activitatii cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, este si tonic sexual.  4. O radacina de hrean rasa se amesteca cu otet de mere intr-o sticla. Se lasa la macerat intr-un loc cald, timp de zece zile. Otetul este folosit cu succes contra parezelor faciale, contra descuamarii pielii si a seboreei.  5. Intr-o cana de lapte cald se pun 1-2 lingurite de hrean ras. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi, pentru tratamentul reumatismului si gutei.   6. Intr-o basma se pun 2 lingurite de hrean ras. Se aplica pe zona fruntii atit timp cit nu apar arsuri. Este un leac clasic pentru sinuzita. Nasul se desfunda aproape instantaneu si incep sa fie eliminate secretii din abundenta, curatindu-se caile.   7. Mestecind hrean ras indelung, se amelioreaza parodontoza. 8. Pentru constipatie cronica: se iau zilnic 1-2 linguri de seminte intregi de mustar alb, pe stomacul gol, cu apa. 9. Bronsita, astm, pneumonie: se aplica o cataplasma cu faina de mustar negru pe zona toracelui. Cataplasma se prepara din 3-4 linguri de faina de mustar si apa, amestecate pina se obtine o pasta. Pasta se pune intr-un saculet, care se va aplica pe piele, atia timp cit suporta pacientul. 10. Dureri reumatice, nevralgii: in apa fierbinte din cada se pune un saculet cu 100-200 de grame de seminte de mustar negru. Se lasa circa 10 minute, dupa care se indeparteaza. Se fac bai generale de 10 minute.
PLANTE DE LEAC: Hreanul: scrofuloza; ras se amesteca cu putina faina, iar aluatul se pune intre doua cirpe subtiri, se aplica pe locul dureros si se tine timp de 10-15 minute; Zeama de frunze si flori de hrean este un bun curatitor al singelui, este un bun depurativ; Ceaiul din frunze de hrean este un bun diuretic si totodata eficient pentru a se face gargara. Hreanul ras amestecat cu miere de albine se intrebuinteaza contra limbricilor din stomac.

LEGUME: Leuşteanul (Levisticum officinale, radix), sunt nesuferite duhurilor sau strigoilor. este o plantă folosită în descântece împotriva Ielelor, de întoarcerea laptelui şi împotriva şarpelui. Este cea mai însemnată plantă din grădina de legume, având o influenţă magică asupra întregii grădini. De aceea se spune că dacă ţi se fură Leuştean din grădină, ţi se vor usca toate verdeţurile.Leusteanul, cunoscut mai ales, in bucatarie, ca ingredient pentru ciorbe, e folosit si astazi in Oltenia ca planta magica. Fetele care vor sa-l cucereasca pe Fat-Frumos trebuie sa faca baie cu frunze de leustean si flori de trandafir. Leusteanul este cel care fereste oamenii de influentele nefaste ale Lunii pline. Leusteanul, cunoscut mai ales, in bucatarie, ca ingredient pentru ciorbe, e folosit si astazi in Oltenia ca planta binefacatoare. Fetele care vor sa-l cucereasca pe Fat-Frumos trebuie sa faca baie cu frunze de leustean si flori de trandafir. Leusteanul este cel care fereste oamenii de influentele nefaste ale Lunii pline. Ca planta de leac, leusteanul, aplicat direct pe piele, in caz de iritatii, are efecte antialergice, diminueaza inflamatia si calmeaza mancarimile. Frunzele de leustean se toaca bine, se invelesc in tifon si se aplica pe portiunea de piele afectata.

LEGUME: mazare
Desi se crede ca mazarea creste mai bine in zonele racoroase, acest lucru nu coincide cu practica din gradini. Avantajul acestei plante este ca poate fi semanata pe toata perioada calda a anului, astfel incat poti beneficia de pastai de primavara pana toamna. Iata cateva sfaturi utile pentru o recolta cat mai bogata. 1 Alege o zona cat mai insorita pentru semanat . Este bine sa optezi pentru o bucata de pamant expusa spre Sud, pentru a beneficia de soare cat mai mult timp.
2 Mazarea creste cel mai bine pe un sol bine drenat (nisipos), deoarece este o planta care nu suporta umiditatea. Cu toate acestea, soarele puternic ajuta la evaporarea apei in timp util.
3 Alege soiul de mazare pe care vrei sa il plantezi. Pe piata exista mai multe sortimente, insa va trebui sa faci aceasta alegere in functie de produsul final pe care il preferi: pastai sau boabe. De asemenea, este foarte important sa alegi cu atentie producatorul, pentru a avea siguranta ca semintele sunt de calitate.
4 Planteaza semintele cat mai adanc, formand grupuri cu o distanta de aproximativ 10 cm intre ele. Dupa ce ai format un rand este indicat sa lasi o distanta de 1 m intre acesta si urmatorul.
5 Dupa ce insamantare , poti fixa si betele pe care firul de mazare se va catara in timpul cresterii. Este bine ca atunci cand observi ca tulpina se alungeste sa o directionezi pe suportul aferent pentru a evita incurcarea tulpinilor intre ele.
6 In ceea ce priveste udatul este bine sa nu mizezi doar pe precipitatii ci sa il realizezi cel putin o data pe saptamana. In perioada in care mazarea infloreste este bine sa uzi pamantul de cel putin 2 ori pe saptamana, preferabil seara.
7 Dupa ce planta incepe sa creasca, poti aplica ingrasamant de frunze pentru o mai buna calitate si rezistenta. 
8 Pastaile (boabe) vor putea fi culese dupa aproximativ 3 saptamani de la inflorire
 Semintele de mazare pot fi semanate acum pentru a obtine legume la inceputul primaverii. Sapa un pic solul in care vrei sa le plantezi si introdu semintele la doi centrimetri sub pamant. Poti crea randuri pe verticala sau pe orizontala, in functie de spatiul gradinii. In general, mazarea creste pe inaltime, dar trebuie ajutata. Infige cateva betisoare subtiri de lemn pe care sa creasca sau prinde cateva sfori deasupra pamantului si ajuta firele de mazare sa se infasoare pe ea.Pentru a grabi procesul de dezvoltare al semintelor, tine semintele intr-o carpa uda mai intai si baga-le in pamant abia cand incep sa dea varfurile viitoarelor radacini.

LEGUME:  morcovi
Morcovul este una dintre cele mai indragite legume consumate de catre om, cu un aport caloric redus, dar cu numeroase beneficii pentru sanatate. Iata mai jos cateva lucruri inedite pe care nu le stiai despre morcov .
 1 Morcovii sunt legume originare din Afganistan. In acele vremuri erau de diverse culori, de la mov, rosu, alb pana la galben. Se pare insa ca morcovii nu au fost de la inceput portocalii. 
2 Morcovii fac parte din familia Umbelliferae, din care mai fac parte si telina, patrunjelul, mararul, chimenul si cucuta otravitoare.
 3 Atat vechii greci, cat si romanii cultivau morcovi .
 4 Vechii grecii numeau morcovul "aducatorul de dragoste" si credeau ca ii face mai iubitori atat pe barbati, cat si pe femei. 
 5 Hippocrate recomanda femeilor sa manance morcovi pentru a preveni sarcinele nedorite. Studiile moderne au aratat ca aceasta teorie a savantului grec are un sambure de adevar. Daca femeile mananca morcovi chiar dupa ce au avut o partida de sex, enzimele din morcov pot bloca conceptia.
6 Tot Hippocrate a creat o supa - panaceu pentru toate bolile care era realizata din morcovi, telina, radacina de patrunjel si praz. 
 7 In timpul Imperiului Roman, Caligula si-a hranit toti senatorii numai cu mancaruri realizate din morcovi, pentur a-si bate joc de ei. Caligula credea ca mancand numai morcovi, instinctul animal din ei va iesi la suprafata si se vor imperechea precum fiarele salbatice.
 8 In China, Japonia si India, morcovul se cultiva inca din secolul XIII.
 9 In secolul al XVI-lea isi face aparitia si celebrul morcov portocaliu. Acesta a fost inventat de cultivatorii olandezi, in onoarea Casei Roiale Olandeze. Ei au incrucisat speciile de morcovi galbeni cu cei rosii.
 10 Morcovii portocalii au ajuns in Anglia in timpul reginei Elizabeth I. 
 11 Morcovii au devenit in scurt timp cea mai consumata leguma, dar si un accesoriu la moda. Doamnele din inalta societate foloseau morcovii pentru a-si decora palariile.
 12 In 1607, morcovii au patruns si in America de Nord. 
 13 Thomas Jefferson era un mare pasionat al cultivarii morcovilor, pe care ii planta in gradina sa din Monticello. In 1814 el a inventat si 18 variante de morcovi.
 14 Scena din filmul "It Happened One Night", in care Clark Gable se apleaca nonsalant peste un gard pentru a manca morcovi in timp ce vorbea cu Claudette Colbert, i-a inspirat pe producatorii celebrului personaj Bugs Bunny sa ii ofere acelasi comportament libertin si nonsalant. 
 15 China este cel mai mare producator de morcovi al lumii. Pe locul doi se afla Rusia, iar pe locul trei Statele Unite ale Americii.
 16 Morcovii sunt pe locul sapte in Statle Unite in randul vegetalelor produse.
 17 California este pe locul intai in randul producatorilor din Statele Unite pentru morcovi proapeti, iar Washingtonul este in topul morcovilor cultivati pentru conservare si procesare. 
 18 Un sondaj realizat in 2005 arata ca morcovul este pe locul trei in randul celor mai populare legume din Marea Britanie. 
 19 Morcovii contin 87% apa.
 20 Morcovii portocalii isi datoreaza culoarea enzimei beta-caroten.
 21 Morcovii contin cel mai mare procent de beta-caroten. 
 22 Consumul mare de morcovi poate da o tenta galbe-portocalie pielii celui care ii consuma, in special in zona palmelor si a talpilor. Aceasta afectiune se numeste carotenemie. Pielea revine la culoarea normala, daca consumul de morcovi este stopat. 
 23 O ceasca suc de morcov contine 52 de calorii.
 24 Cel mai lung morcov cultivat vreodata a avut o lungime de 5 metri.
 25 Cel mai mare morcov a avut o greutate de aproape 9 kilograme.
Morcovul este una dintre cele mai importante legume din dieta omului si este cunoscut inca de pe vremea vechilor greci si romani, insa in Europa au aparut abia in Evul Mediu. Leguma cu cel mai mare continut de beta-caroten, morcovul este consumat cu placere atat de catre adulti, cat si de catre copii din toata lumea.
Alimentul preferat al lui Bugs Bunny nu mai are nevoie de nicio prezentare. Morcovul este o leguma indragita atat de cei mari, cat si de copii. Suntem siguri ca mama ta ti-a spus ca morcovii sunt buni pentru vedere. Cu toate ca in general morcovii sunt asociati cu culoarea portocalie, morcovii nu au avut de la inceput aceasta culoare. Speciile originale de morcov erau albi, galbeni, rosii, mov si chiar negri. Morcovul este o radacina vegetala, de culoare portocalie. Exista numeroase specii de morcov, de diverse marimi, forme si culori.
 Origine
 Morcovul este o planta veche, cultivata inca de acum 5000 de ani. Exista dovezi ca aceasta leguma este originara din Afganistan. De-a lungul secolelor, exploratorii si comerciantii au propagat semintele de morcov si in alte zone precum Arabia, Africa sau Asia. Inca din acele vremuri, morcovii erau de diverse forme si culori, de la mov, alb, rosu, pana la negru. Surprinzator, morcovii nu au fost de la inceput portocalii.
 Morcovii s-au raspandit repede in lumea civilizata si exista urme ale lor chiar si in vechile morminte ale faraonilor din Egipt. Egiptologii au gasit intr-un mormant desene care infatisau morcovi de culoare mov. Atat vechii greci, cat si romanii erau foarte familiarizati cu aceasta radacinoasa, cu toate ca nu avea gustul dulceag pe are il stim in zilele noastre. Initial, grecii nu mancau morcovi, ci ii consumau in scopuri medicinale. Romanii au consumat din cele mai vechi timpuri morcovi gatiti, cu ulei de masline si diverse ierburi. Ca si alte ierburi, se credea ca morcovii au si proprietati afrodisiace .
 Morcovii au inceput sa fie cultivati in Europa la inceputul secolului XIII, multi medici prescriind aceasta leguma pentru o mare varietate de afectiuni, de la sifilis, pana la muscaturi de animal. Olandezii sunt raspunzatori pentru morcovii portocalii pe care ii cunoastem cu totii. Aceastia au incurcisat speciilde morcov galben cu cel rosu, in onoarea casei regale a Olandei. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, morcovii au fost promovati de catre guvernul britanic. Populatia era incurajata sa consume si sa cultive morcovi. Morcovul era si principala sursa nutritiva in timpurile de recesiune si foamete.
 Proprietati medicale
 Morcovi sunt o sursa extraordinara de caroten, care este transformat in vitamina A. Morcovii mai contin si cantitati importante de vitamina B1, B2, C, D, si E. Aceste vitamine reduc radicalii liberi din organism si hranesc pielea. Morcovii sunt bogati si in potasiu, magneziu, vitamina B6 , acid folic. Morcovii sunt excelenti si pentru reducerea colesterolului. In morcov se gasesc si mici cantitati de carbohidrati, uleiuri esentiale , fier, cupru, fosfor si sulf. Toate aceste componente fac din morcov una dintre cele mai nutritive si sanatoase legume. Se credea ca morcovii au proprietati de vindecare, sedative si diuretice. Sucul de morcov este consumat cu succes pentru crestrea imunitatii organismului, in lupta cu raceala si gripa . Combinatia de vitamine A si C din morcovi este benefica si pentru vedere.
morcov, Ceai de flori de morcov: Se infuzeaza seara doua lingurite cu virf de flori de morcov tocate sau netocate, cu 0,5 l apa fierbinte, inainte sa dea in clocot. Jumatate din aceasta cantitate de ceai se consuma seara, iar cealalta cantitate de ceai se bea dimineata. Este bine ca ceaiul sa fie cald si neindulcit sau usor indulcit cu putina miere de albine. Se bea zilnic pe o perioada de timp de 2-4 saptamini, seara si dimineata, cu cel putin 15 minute inainte de masa, cite o cana de 250 ml din acest ceai. Concomitent se consuma si macerat din radacini de telina si seminte de ovaz, iar acest tratament este util cu bune rezultate in oboseala, stres, nevroze, astenie, sistemul nervos si vindecare a unor afectiuni sexuale provocate de bolile mai sus precizate.

LEGUME: Pastarnac
Stiai ca radacinile pastarnacului se folosesc in prepararea mancarilor inca de acum 4000 de ani? Pastranacul (Pastinaca sativa) face parte din familia Umvelliferae, la fel ca telina. Exista si o specie de pastranac salbatica, ce creste in mod spontan, necomestibila. 
Cuprins
Pastarnacul este o planta bienala ce formeaza in primul an de la cultivare radacina ingrosata si rozeta de frunze, iar in anul al doilea isi dezvolta tulpina florifera.
 Radacina este simpla sau putin ramificata, de culoare alb-galbuie, acoperita cu numeroase lenticele din cauza carora are un aspect neregulat.. 
Frunzele sunt lucioase pe fata si pufoase pe dos, fiind cu mult mai mari decat cele de patrunjel si de morcov.
Cultivare si ingrijire
Terenul pentru cultura pastarnacului trebuie pregatit din toamna, prasit la 25-30 cm adancime si fertilizat.
Pastarnacul se seamana primavara cat mai devreme, in randuri, la 20-30 cm distanta. Pentru a grabi rasarirea, samanta de pastarnac se tine in apa cu 2-3 zile inainte.
Adancimea de semanare este de maxim 2 cm. Este bine ca randurile semanate sa fie acoperite cu un strat subtire de mranita pentru a proteja cultura de efectele ploii.
Pastarnacul trebuie rarit cand atinge circa 5-6 cm, la o distanta de 3-5 cm.
Intrebuintari medicinale
Radacinile pastarnacului contin zaharuri, proteine, grasimi, vitaminele B1, B2 și C, potasiu, siliciu, fosfor si clor. 
Se foloseste si pentru combaterea calculilor renali si biliari, in starile febrile dar si impotriva reumatismului.
Consumul de pastarnac ajuta in metabolismul oxigenului, functionarea normala a tiroidei, secretia normala de adrenalina.
Este foarte nutritiv si are proprietati diuretice astfel ca este recomandat pentru persoanele care sfera de obezitate. Pentru proprietati diuretice maxime, se va consuma supa de pastarnac, ceapa si praz.
Utilizari culinare
Pastarnacul au un gust dulceag si miros caracteristic, fiind intrebuintat mai ales in supe, ciorbe, salate si mancaruri de legume. 
Aceasta legume este denumita uneori si “morcovul alb”. Frunzele tinere si varfurile tulpinilor se pot folosi in supele de verdeturi drept condiment.
Pastarnacul inabusit poate fi folosit ca garnitura pentru fripturi. 
De asemena, legume mai este folosita la aromatizarea zarzavaturilor, muraturilor si conservelor de legume



LEGUME: Patrunjel
Patrunjelul (Petroselinum) este o planta bianuala care face parte din familia Apiaceae. Patrunjelul este intens folosit in arta culinara si totodata este o buna planta medicinala . Acesta este comun in Europa, America si Orientul Mijlociu. 
 Patrunjelul creste in tufe de dimensiuni mici. Tulpinile acestuia sunt subtiri si inalte de culoare verde deschis.
 Doua specii diferite de patrunjel sunt folosite in scop culinar: P. Cispum, care are frunzele ondulate si P. Neapolitanum, o specie provenita din Italia, care are frunzele drepte. P. Cispum este folosit in special perntru ornarea mancarurilor, datorita aspectului placut.
 O alta parte comestibila a patunjelului este radacina. Petroselinum crispum var. tuberosum este o specie de patrunjel plantat special pentru radacina sa, care este mult mai voluminoasa decat cea a speciilor de patrunjel enumerate mai sus. Radacina patrunjelului este alba si asemanatoare ca aspect cu cea a pastarnacului.
Florile cresc in buchetele, sunt mici si au petale de culoare alba.
 Cultivare
 Patrunjelul prefera solurile umede si bine drenate. Acesta trebuie sa fie pozitionat intr-un loc insorit. Pentru a se dezvolta corespunzator patrunjelul are nevoie de o temperatura de aproximativ 22-30oC.
Daca frunzele acestuia sunt culese, patrunjelul se regenereaza pe toata perioada calda a anului. In schimb, daca acesta nu este cules, va foma o tufa bogata si va inflori.
Patrunjelul este plantat de unii gradinari alaturi de alte plante leguminoase pentru a le proteja de anumiti daunatori. Patrunjelul atrage anumite insecte precum fluturi, viespi si muste de gradina. De exemplu, acesta este util pentru a proteja rosiile de viespi si de anumiti fluturi care isi lasa larvele pe planta de rosii.
 Utilizare
 Patrunjelul este intens folosit in scop culinar. In Europa Centrala, Europa de Est si Vestul Asiei, multe feluri de mancare sunt servite cu funze de patrunjel tocate fin si presarate peste mancare. Patrunjelul verde mai este folosit adesea pentru garnisirea preparatelor servite la restaurant.
Aroma proaspata si unica a patrunjelului se potriveste foarte bine impreuna cu orez, cartofii fierti, peste, pui, miel si gasca.
In Sudul si Centrul Europei patrunjelul poate fi gasit in „buchet” impreuna cu alte plante aromate. Astfel patrunjelul verde poate fi gasit alaturi de busuioc, sorbestrea, asmatui, rozmarin, boabe de piper, cimbru si tarhon. Radacina de patrunjel poate fi gasita impreuna cu morcov, telina (atat frunze cat si radacina), praz, ceapa, pastarnac (radacina). Aceste buchete sunt folosite in special pentru a da aroma supelor, sosurilor si bulionurilor.
Radacina de patrunjel este foarte apreciata in Europa Centrala si Europa de Est. In aceste zone este folosita intens la prepararea diverselor supe, fripturilor si salatelor. Radacina proaspata de patrunjel, tocata , este folosita la prepararea supelor de pui, salatelor, sandvisurilor cu pateu sau cu diverse carnuri.
 Medicina
 Ceaiul din frunze de patrunjel poate fi folosit pentru clisma.
Chinezii si germanii recomanda ceaiul de patrunjel pentru a controla greutatea corporala si presiunea arteriala.
Pentru a reduce mancarimile provocate de muscaturile de tantari, striveste 2-3 frunze si aplica zeama obtinuta pe rana.
Pentru a combate respiratia urat mirositoare poti manca cateva frunze proasete de patrunjel. Se spune ca acesta poate elimina pana si respiratia urat mirositoare in urma consumarii usturoiului.
De asemenea, s-a demostrat ca patrunjelul ajuta la intarirea sitemului imunitar si are proprietati antialergice.
Persoanelor care vor sa acumuleze cateva kilograme in plus li se recomanda sa manance cu 30 de minute inainte de ora mesei cateva frunze de patrunjel, acesta avand rolul de a creste pofta de mancare.
Zeama obtinuta din fierberea radacinei de patrunjel este benefica pentru eliminarea nisipului de la rinichi. De asemenea, uleiurile esentiale extrase din patrunjel sunt benefice pentru buna functionare a rinichilor.
Patrunjelul: Acest modest, dar bogat condiment, este eficient in elemente pretioase astfel: contine la 100 g urmatoarele: vitamina C: 100-100 mg (lamiia contine 100 mg); provitamina A: 60 mg (morcovul contine 2-14 mg); calciu: 240 mg; fier: 19,2 mg. Patrunjelul este un excelent antiseptic al singelui si al intestinului si previne cancerul, iar prin calciul pe care-l contine este un bun echilibrant si in consecinta este foarte indicat in cazurile de rahitism sau tuberculoza. Este un bun remediu in afectiunile oculare, prin aportul de provitamina A, cit si un excelent factor antianemic, prin fierul pe care-l contine in compozitia sa. De asemenea, patrunjelul intirzie imbatrinirea, folosit simplu, in salate, diverse mincaruri, cu lamiie sau consumat sub forma de suc (acest suc se mai foloseste cu bune rezultate prin tamponare pe fata si corp pentru tratamentul petelor maronii, cit si pentru pistrui).

LEGUME: Prazul
Stiai ca prazul este simbolul national al Tarii Galilor? Aceasta leguma este cunoscuta si apreciata de mii de ani. Faraonul Keops ii recompensa pe cei mai buni razboinici ai sai cu manunchiuri de praz. Potrivit unor scrieri, Imparat Roman Nero manca praz "in zile fixe ale lunii, fara nimic altceva, nici macar paine".
Descriere
Prazul (Allium porum) are o tulpina falsa, groasa, alba, cu o lungime de pana la 70 cm, cu frunze verzi , alungite, de aproximativ 50 cm ce au o forma asemanatoare cu usturoiul.
Spre deosebire de ceapa si usturoi, prazul nu formeaza bulbi mari. Bulbul subteran este mic si alungit, cu un diametru de 4 - 9 cm. 
In cel de-al doilea an inaltimea tulpinii se dubleaza, iar pe varful tulpinii apar florile si semintele.
Cultivare si ingrijire
Prazul este o planta erbacee, bienala. Se cultiva prin rasad sau in ghivece, prin semanare , la sfarsitul lunii martie sau inceputul lui aprilie.
Daca alegi metoda prin semanare directa este bine sa nu uiti de operatiunea de rarire a plantelor dupa ce acestea au ajuns la cativa centimetri lungime. 
Firele scoase pot fi replantate sau folosite la gatit.
Prazul are nevoie de multa apa si lumina ca sa se dezvolte corespunzator.
Prazul se ingrijeste ca ceapa, prin prasile si ingrasare suplimentara (ca la ceapa). Plantele se musuroiesc pentru a favoriza albirea si fragezirea bazei tulpinilor. De altfel, partea cea mai valoroasa a plantei este baza alba a tulpinilor, astfle ca este de dorit ca aceasta sa fie cat mai lunga.
Pentru consum in timpul verii, recolteaza prazul la sfarsitul lunii iulie, iar pentru consum in timpul iernii il poti recolta toamna tarziu, in luna noiembrie.
Se poate pastra peste iarna in pivnite, prin ingroparea radacinilor si o parte din tulpina in nisip.
Proprietati medicinale
Prazul este bogat in vitaminele A, B, C PP, B, fier, calciu si magneziu.
Prazul stimuleaza apetitul, decongestioneaza sistemul respirator si tonifica sistemul nervos. 
Fiind un bun diuretic si laxativ, prazul este recomandat pentru afectiunile renale si hepatice, tratarea obezitatii, in curele de slabire, pentru prevenirea celulitei.
Poate fi folosit si pentru uz extern, se aplica pe intepaturi sau muscaturi de insecte, frunza de praz fiind un bun cicatrizant si antiseptic in cazul ranilor sau plagilor.
Utilizari culinare
Prazul are o aroma mai fina si mai rafinata decat cea a cepei.
Frunzele de praz pot fi consumate ca atare in salate. In general, este bine sa adaugi prazul la sfarsitul procesului de gatire, pentru a ca acesta sa nu-si piarda aroma.
Alege prazul cu tulpini mai subtiri, fiindca cele groase, de peste 3-4 cm, au o textura fibroasa.
Egiptenii foloseau frunzele de praz su usturoi in meniul muncitorilor de la piramide pentru ca se spunea ca aceste legume dau forta si previn imbolnavirile. 
Britanicii au inventa o serie de supe in care prazul este componentul principal, alaturi de alte legume.
Prazul este consumat si in Franta dar si in bucataria asi

LEGUME: Ridichi
Ridichile se gasesc in peste 250 de varietati in intreaga lume si au diverse forme si chiar greutati, unele dintre acestea ajungand sa cantareasca si 1 kg. Ele sunt apreciate pentru gustul lor usor picant si textura lor crocanta, iar un alt avantaj este ca ele se cultiva si ingrijesc cu usurinta, chiar si de catre un gradinar fara experienta. 
Cultivare
Ridichile se cultiva intr-un loc insorit (cel putin 6 ore de soare pe zi), cu un sol bine drenat, cu un pH cuprins intre 5.8 si 6.8.  Curata bine solul si cu o saptamana inainte de plantare, adauga ingrasamant organic peste sol si amesteca bine, astfel incat pamantul sa fie bine fertilizat, iar ridichile sa se bucure de toti nutrientii.
Cultivarea ridichilor de primavara se face cu aproximativ 4 – 6 saptamani inainte de ultimul inghet. Un alt lucru important este ca ele pot fi semanata succesiv, la fiecare doua saptamani pentru a te bucura de ridichi proaspete pentru o perioada cat mai indelungata.
Semintele de ridichi se planteaza la aproximativ 10 centimetri distanta.
Udare
In perioada de crestere, este recomandat ca solul sa fie mentinut umed. De asemenea, daca doresti ca ridichile recoltate sa fie fragede si zemoase, este recomandat ca udarea sa fie facuta din belsug. Incearca sa uzi cultura macar o data la doua zile si chiar in fiecare zi atunci cand temperatura urca foarte mult, iar soarele este arzator.
Cea mai frecventa problema a ridichilor o reprezinta viermii de radacina care, contrar asteptarilor, ataca doar frunzele, lasand gauri mici in acestea, Viermii de radacina pot fi indepartati daca solul este tratat cu diazonin la inceputul primaverii.
Recoltare
Ridichile se scot din pamant in momentul in care au doar cativa cm diametru pentru ca daca devin prea mari sau stau prea mult in pamant, devin lemnoase, amare si seci.  In principiu , acestea se recolteaza la 6 – 7  saptamani dupa cultivare. 
Stiai ca ridichea era un aliment important pentru europeni inainte de aparitia cartofului? O ridiche poate ajunge sa cantareasca mai mult de 1kg insa se recolteaza cand este mica pentru ca este mai gustoasa. Marimea unei ridichi depinde de specia din care provine dar si de timpul care este lasata sa creasca. Iata si alte lucruri pe care nu le stiai despre ridichi:
1 Ridichile au fost mentionate prima data intr-o reteta chinezeasca din secolul XI inaintea erei noastre.
2 Dupa Herodot, vechii egipteni apreciau foarte mult ridichile, in timp ce grecii le ofereau zeilor ca ofranda.
3 Exista ridichi rosii, albe, negre si mai rar galbene, care variaza in dimensiuni.
4 Cea mai mare ridiche din lume, detinatoare a recordului Guiness, cantareste peste 31 kg.
5 In fiecare an pe 23 decembrie, in Oaxaca - Mexic are loc un festival denumit „Noaptea ridichilor”. Mesteri locali sculpteaza in ridichi portrete, scene religioase, peisaje sau evenimente din trecut iar la miezul noptii se anunta sculptura care a castigat marele premiu.
6 Compozitia ridichilor roz difera de cea a ridichilor negre. Ambele contin vitaminele B si C si o substanta sulfurata care faciliteaza digestia insa ridichile roz contin in plus vitamina P, iod si magneziu.
7 100 g de ridichi contin peste 20 mg de vitamina C, adica aproape 30% din cantitatea recomandata adultilor in fiecare zi.
8 Ridichea roz este un bun antiseptic general, este antirahitica, astringenta, diuretica, digestiva, antiscorbutica, pectorala, tonica, laxativa si, mai cu seama, un bun drenor hepatic si renal.
9 In medicina alternativa ele sunt folosite pentru a creste apetitul si imbunatati digestia, impotriva oboselii si depresiei, contra tusei, in insuficienta hepatica, guta, artrite cronice, alergii, astm, pietre la rinichi , rahitism sau paraziti intestinali .
10 Ridichea neagra era un leac obisnuit in bolile de plamani. Se scobea, se umplea cu miere si hrean, ori zahar candel, se cocea si zeama din ea se dadea contra tusei si durerilor de piept.
11 Avand un continut caloric scazut - 20 calorii la 100g, ridichile sunt recomandate si in diverse cure de slabire.
12 Cele mai multe dintre gospodine arunca de obicei frunzele ridichilor. Insa acestea au un continut ridicat de vitamina B si C si se pot consuma fara nici un fel de probleme, impreuna cu radacinile, in salate si supe.
 Ridichiile tale vor fi gata in 40 de zile de la plantare. Este indicat sa insamantezi ridichiile primavara, imediat ce timpul iti permite. Nu lasa aceste legume in pamant mai mult decat este cazul, deoarece vor fi atacate de viermi sau se vor usca pe dinauntru. Uda frecvent cultura de ridichii.


LEGUME: rosii
Ideea de a utiliza plante companion culturii de rosii nu este un concept nou, insa putine persoane stiu faptul ca anumite plante ajuta rosiile sa se dezvolta mai bine si, in acelasi timp, mentine bolile si daunatorii la distanta de rosii. Mai exact, aceste plante actioneaza ca niste soldati protectori ai rosiilor.
Iata cele mai bune 5 plante de cultivat in preajma rosiilor: ceapam sparanghel, galbenele, limba mielului, busuioc.
Cum pastrezi semintele de rosii
Atunci cand consumi o rosie naturala foarte gustoasa, este indicat sa ii pastrezi semintele pentru noua cultura de anul viitor. Realizand acest lucru la tine acasa ai siguranta ca vei obtine acelasi soi de rosii. Iata cum poti selecta si pastra semintele de rosii pentru sezonul urmator:
 1 Iata metoda clasica, folosita de multa vreme in gospodarii:
 separa semintele de fruct cu ajutorul unei lingurite de mici dimensiuni; alege doar fructele sanatoase si foarte bine coapte; 
spala semintele astfel incat acestea sa ramana perfect curate, fara pulpa;
 dupa ce semintele sunt curate, scufunda-le pe toate intr-un vas cu apa rece; in mod normal, semintele seci sau bolnave se vor ridica la suprafata, iar cele sanatoase vor ramane pe fundul vasului;
Sursa foto: www.onlinehealthtips.co.uk
pune semintele la uscat pe o bucata de hartie; este indicat ca uscarea sa se faca intr-un mediu cald si uscat, ferit de razele directe ale soarelui;
 depoziteaza semintele in pungi mici de hartie, inchise bine, intr-un mediu cat mai uscat si ferit de schimbari majore de temperatura.
Aceasta metoda de pastrare nu asigura calitatea germinativa a semintelor de rosii. Astfel, inainte de a le sadi in pamant este indicat sa le tii cateva ore intr-un pahar cu apa calduta.
2 Cea de-a doua metoda este putin mai complicata si este folosita de catre gradinari pentru a avea siguranta ca semintele vor incolti fara probleme anul viitor:
 alege doar rosiile frumoase si sanatoase si extrage semintele cu ajutorul unei lingurite; pentru a putea folosi restul fructului, taie rosia transversal, sectionand cotorul; depoziteaza semintele intr-un bol sau intr-un borcan curat;
acopera borcanul (bolul) cu un servetel de hartie pentru a evita patrunderea musculitelor; in mod normal semintele ar trebui sa fie acoperite de pulpa rosiei, insa daca acest lucru nu se intampla, adauga putin apa in vas, pana cand observi ca semintele sunt complet acoperite de lichid;
 expune borcanul intr-un loc cald, astfel incat procesul de fermentatie sa se realizeze in 2-4 zile; este bine ca vasul sa nu fie pozitionat intr-o zona circulata, deoarece poate emana un miros neplacut ;
 atunci cand procesul de fermentatie este complet vei observa mici bule de aer ce se ridica spre suprafata lichidului; desi ti se poate parea o problema, stratul de mucegai ce acopera in totalitate vasul este un alt semn ca totul a decurs normal; in plus, semintele vor putea fi vazut pe fundul vasului, in timp ce pulpa va fi ridicata complet la suprafata;
 Nu prelungi perioada de fermentatie deoarece semintele vor incepe sa germineze!
 avand in vedere ca semintele se afla in partea de jos a vasului, indeparteaza crusta de deasupra si scurge lichidul pana cand in vas raman doar semintele; 
 adauga semintele intr-o strecuratoare fina si spala-le foarte bine sub un jet de apa rece; indeparteaza impuritatile;
 intinde semintele pe o farfurie de hartie sau de portelan; evita sa folosesti servetelele din hartie, deoarece toate semintele se vor lipi de acesta; pozitioneaza vasul intr-un loc cat mai cald si amesteca zilnic semintele pentru a evita lipirea acestora; nu incerca sa grabesti procesul de uscare cu ajutorul unei surse diferite de caldura;dupa ce semintele s-au uscat le poti depozita intr-o punga de hartie bine inchisa intr-un loc uscat si racoros.
 Recoltare
 Rosiile se recolteaza esalonat, pe masura ce fructele ajung la maturitate . Exista soiuri mai precoce, care dau fructe dupa circa 3 luni de la rasadire si soiuri ce produc fructe la 4- 4,5 luni de la rasadire.
Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, in mai multe randuri. In momentul in care un fruct a ajuns la maturitate si a capatat o culoare rosie intensa, acesta poate fi recoltat. Fructele verzi sau partial coapte pot fi recoltate in cazul in care sunt prea grele si risca sa se rupa si sa cada. Ele se aseaza ulterior pe un raft, in lumina directa a razelor soarelui iar in cateva zile vor capata o culoare intensa de rosu si vor fi la fel de gustoase ca cele recoltate la maturitate.
Este bine ca lucrarile de copilire si carnire a rosiilor sa fie executate constant pentru ca aceste operatiuni ajuta la dezvoltarea continua si coacerea rapida a noilor fructe.
Depozitare
 Rosiile se pastreaza bine in locuri aerisite, la temperatura camerei. Durata aproximativa de pastrare a rosiilor este destul de scurta, de 4-7 zile. In cazul in care rosiile sunt coapte foarte bine, este indicat sa le tii la frigider, pentru a stopa procesul de coacere si a le impiedica sa devina moi. De asemenea, este bine sa depozitezi tomatele usor verzi intr-un loc cu lumina naturala, pentru a le ajuta sa se coaca.
Nimic nu se compara cu gustul unei rosii proaspete, abia culese din gradina. Datorita cultivarii relativ usoare si proprietatilor nutritive, rosiile reprezinta cultura de baza din gradina de legume . Aparitia unor pete si decolorari pe frunzele acestei plante, mai ales pe timp de vara, provoaca neliniste chiar si in randul unui gradinar mai experimentat . Iata cateva dintre cauzele care duc la aparitia unor pete si decolorari pe frunzele de rosii:
1Temperatura scazuta
Rosiilor nu le place frigul. La inceputul sezonului de cultivare , frunzele acestor plante pot capata o culoare mov si pot sa se dezvolte greu, din cauza temperaturii scazute. Atunci cand rosiile sunt plantate in lunile mai-iunie, chiar daca in timpul zilei este cald, noaptea temperatura poate fi prea scazuta pentru acest tip de cultura. Astfel de fluctuatii de temperatura duc la schimbarea culorii frunzelor si chiar la rularea lor. Este bine sa aveti in vederea prognozele meteo iar atunci cand sunt anuntate temperaturi joase pe timp de noapte, inveliti plantele si eliberati-le dimineata.
2Erbicide
Erbicidele sunt daunatoare pentru rosii. Chiar daca nu ai utilizat o astfel de substanta direct pe ele, este posibil sa fi intrat in contact cu una folosita la o planta alaturata din gradina. Diversele tipuri de spray sau solutii pulverizate fercvent in gradina se pot imprastia, in mod surprinzator, pe o raza lunga si pot dauna dezvoltarii rosiilor. Semnele influentei negative a erbicidelor asupra tomatelor sunt frunzele si tulpinile rasucite. Si fructele pot fi afectate, capatand un aspect ciudat, iremediabil.
3Prea multa apa
Chiar daca sunt plante “lacome”, rosiilor nu le place supra-alimentarea. Sa nu fii tentat sa pui prea multa apa rasadurilor care par “molesite” in timpul amiezii, din cauza soarelui, pentru ca risti sa le ineci.
4Pamant slab, fara substante nutritive
Pentru a avea rosii mari si frumoase, asigura-te ca pamantul in care ai cultivat rasadurile este bun. Daca pamantul din gradina ta este nisipos, adauga compost sau gunoi de grajd bine uscat pentru a imbunatati conditiile de crestere si rodire ale plantelor. Daca nervurile rosiilor din gradina ta au inceput sa se ingalbeneasca sau frunzele au portiuni maronii si uscate, cel mai posibil plantele nu au suficient de multi nutrienti. 
Pe de alta parte, ai grija sa rescpecti doza recomandata daca folosesti hrana artificiala. Ingrasamintele intr-o cantitate mare pot deveni nocive pentru rosii. Un exces de carbonat poate bloca asimilarea magneziului, spre exemplu.
rosii
Rosiile nu sunt plante pretentioase, insa recolta depinde in mare masura de protejarea plantei de factorii daunatori. Daca le oferi rosiilor tale ingrijirea de care au nevoie, atunci vei avea parte de legume frumoase si gustoase, pe care sa le consumi in diverse salate si mancaruri. Iata mai jos cateva sfaturi pentru a avea o cultura de rosii sanatoase:
 1Locatia
 Daca cresti rosiile in containere , asigura-te ca plantele sunt asezate intr-un loc in care primesc multa lumina. Sudul si vestul gradinii tale sunt cele mai recomandate locuri pentru a-ti aseaza cultura de rosii.
 2Apa
 Cand uzi rosiile cu furtunul, este indicat sa le uzi la baza tulpinei si nu direct pe frunze. Rosiile au nevoie de multa apa, asa ca este bine sa le uzi bine, intr-un interval de 2-3 zile. Nu este insa bine nici sa exagerezi cu apa, pentru ca rosiile tale vor inflori inainte de termen si astfel nu vor mai rodi. Incearca sa nu uzi rosiile dupa-amiaza sau seara. Momentul ideal pentru aceasta operatiune este dimineata devreme. In acest fel, solul are timp sa se incalzeasca pana seara si sa mentina aceeasi temperatura pe timpul noptii.
 3Fertilizare
 Fertilizarea excesiva a rosiilor este o greseala foarte des intalnita in randul gradinarilor. Ingrasamintele intr-o cantitate mare pot deveni nocive pentru rosie. Inainte de a planta rosiile, este indicat sa fertilizezi pamantul si sa il pregatesti pentru cultura. Dupa ce ai terminat cu plantarea rasadurilor, trebuie sa se incheie si procesul de fertilizare.
 Doar daca obeservi ca plantele tale au frunze galbene sau ofilite, atunci este momentul sa mai repeti fertilizarea. In acest caz, trebuie sa folosesti ingrasaminte cu un nivel chimic cat mai scazut si sa il aplici in cantitati cat mai mici. Daca folosesti ingrasaminte granulare, este recomadnat sa uzi bine apoi plantele.
 4polenizare
 Vantul este un factor excelent de imprastiere a polenului de rosie. Daca observi ca planta ta a inflorit, dar nu are si fructe, este indicat sa scuturi putin planta, astfel incat polenul sa se imprastie pe toata suprafata tulpinei rosiei. Pe piata exista insa si cateva substante care ajuta la o polenizare cat mai optima. Ai grija insa sa le folosesti cat mai rar si in cantitati cat mai mici.
 Daca folosesti astfel de substante stimultive in mod exagerat, risti ca rosiile tale sa fie deformate. Daca stii ca ai probleme cu polenizarea, planteaza pe langa rosii si alte plante, precum Regina Noptii, care atrag insecte care ajuta la acest proces de polenizare.
 5Cultivare
 Ai grija atunci cand faci curat in jurul rosiilor sau cand vrei sa cultivi alte plante in apropierea culturii de rosii. Este important sa distrugi iarba din jurul rosiilor tale. Aceste ierburi adapostesc numeroase insecte si boli daunatoare rosiilor. De asemenea, multe plante au radacini foarte viguroase si pot astfel sufoca rosiile tale.
 6Araci
 Legarea plantelor de araci poate restrictiona cresterea si productia de legume. Gratiile reprezinta o solutie recomandata pentru ca plantale tale sa creasca cat mai natural, sa nu se rupa si nici sa piarda fructele.
 7Retezarea
 Din cand in cand este bine sa indepartezi o parte din frunzele rosiilor tale. In acest fel aerul va circula mult mai bine, iar rosiile tale se vor dezvolta mai armonios. Catre finalul sezonului, este indicat sa indepartezi excesul de frunze. Astfel plantele vor face si ultimele rosii din sezon gustoase si frumoase. Atunci cand retezi fruzele, nu trebuie sa le lasi la baza plantei. Strange-le si arunca-le, altfel planta ta se va imbolnavi.
 8Ofilire
 Specialistii au ajuns la concluzia ca daca in lunile iulie, august si septembrie acoperi capatul plantei cu polietilena, aceasta nu se va ofili. Acest procedeu este recomandat si pentru ca planta ta va inflori mult mai frumos, deci va oferi si legume mult mai frumoase si gustoase. Polietilena trebuie amplasata la 20-30 de centrimetri deasupra plantei.
9Insecte si boli
 Daca observi ca plantele tale arata semne de boala , vezi care  este cauza. Elimina toate buruienile din jurul ei si fertilizeaz-o.
 Cand sa culegi rosiile
 Fructul care este in totalitate copt pe vita va avea un gust mult mai intens decat fructele care sunt culese mai devreme si lasate separat sa se coaca. Dar mai exista si exceptii. De exemplu, rosiile "cherry" au tendinta sa se fisureze daca sunt lasate pe planta asa ca trebuie culese imediat ce au devenit usor rosii sau chiar inainte.
Cand temperatura atmosferica a scazut si ramane constant sub 15 gr C, rosiile nu se vor mai maturiza pe tulpina sau pe vitele cataratoare, asa ca, in caz ca nu s-au copt este cazul sa le culegi si sa pastrezi fructele la interior. Daca ai posibilitatea si nu vrei sa culegi fructele, poti deplasa tulpinile sau ghivecele, daca este cazul.
 2Cum sa depozitezi fructele coapte
 Pentru depozitare, rosiile trebuie spalate, uscate si sortate. Chiar daca se crede ca fructele se pastreaza cel mai bine in frigider, nu este asa. Acestea trebuie asezate intr-un vas deschis intr-un loc racoros. Temperatura scazuta din frigider va diminua gustul rosilor si le va face mai moi. Fructele plantei culese imediat vor rezista mai multe zile in bucatarie decat in frigider.
 3Cum mai poti folosi rosiile
 Daca recolta de rosii a fost prea mare si te-ai ales cu o cantiate care nu pote fi consumata prea repede, iata cateva medote de pastrare:
conservare - va pastra rosiile comenstibile timp de un an.
inghetare - astfel rosiile pot fi folosite pana la opt luni mai tarziu.
uscate - folosirea lor se poate face si mai tarziu de un an.
 4Cum sa maturizezi un fruct verde
 Una dintre cele mai dezbatute teme ale gradinarilor este maturizarea sau coacerea rosiilor care au fost culese verzi. Multi dintre noi au crescut cu ideea ca un loc insorit si calduros va coace rosia foarte usor. In plus, unii mai spun ca este bine ca fructele sa fie bagate in pungi de hartie .
Se pare totusi ca lumina nu este un factor necesar, ci mai degraba umiditatea si controlul temperaturii sunt de fapt cheia succesului. Daca rosiile sunt pastrate in conditiile mai sus mentionate, acestea pot sa se usuce, pe cand cele in pungi de plastic mucegaiesc si fermenteaza.
Pana la urma ideal este ca temperatura sa fie controlata, nu prea cald, nu prea rece, iar rosiile sa fie pastrate in pungi de hartie care actiuneaza ca o " mini-sera ", pastrand o parte din caldura zilei pentru ca pana la urma, caldura soarelui si nu lumina lui ajuta fructul sa se coaca.
Un alt avantaj pe care il prezinta punga de hartie este ca filtreaza etilenul, gazul pe care fructele il emana atunci cand se coc. Acest gaz favorizeaza procesul de maturizare a fructelor. Daca metoda pungii nu iti convine, rosiile vor trebui lasate in soare, dar vor trebui supravegheate si rotite zilnic pentru a nu putrezi.
 5Ce faci cu fructele verzi
 Daca sezonul rosiilor a trecut, dar cultura ta mai are inca fructe verzi, singura metoda este sa le tai de la baza si sa atarni ramurile cu fructele in joc intr-un loc inchis si intunecat. Aceasta metoda iti va aduce pe masa, “rosii verzi” care pot fi folosite in alte feluri, ca de exemplu, muraturi.
Cea mai populara leguma din gradina oricarui este rosia. Ba chiar aceasta a devenit mandria gradinarilor, deoarece este o leguma sensibila, dar foarte sanatoasa si gustoasa. Exista o varietate mare de soiuri de rosii ce pot fi cultivate si crescute de gradinarii amatori, secretul constand in respectarea cerintelor fiecarui tip de rosie in parte. Astfel, alegerea se va face in functie de marime, culoare, forma sau gust. Iata totusi cateva secrete:
1 Rosiile prefera un sol sanatos si hranitor, incarcat cu nutrienti organici. De asemenea, o alta caracteristica a solului ar trebui sa fie permeabilitatea acestuia si capacitatea lui de aerisire.
2 Nu planta niciodata rasadurile prea devreme, deoarece ai de-a face cu o planta iubitoare de caldura. Acesta este motivul pentru care se folosesc rasaduri , astfel incat o buna parte din dezvoltarea plantei se realizeaza in interior sau in sere, la temperaturi ridicate .
3 Inainte de plantare, alege o zona cu o expunere cat mai mare la soare. Rosiile au nevoie de cel putin 8 ore pe zi de soare direct.
4 Atunci cand plantezi rasadurile in gradina este bine sa acorzi o atentie deosebita adancimii gropii de plantare. Specialistii recomanda ca planta sa fie introdusa in pamant pana la jumatatea tulpinii, nu doar pana la baza radacinii. De ce ? Deoarece astfel, tulpina ingropata va dezvolta la randul ei radacini, iar un numar mai mare de radacini va asigura plantei o cantitate mult mai mare de nutrienti.
5 Un alt secret al plantarii rosiilor este distanta lasata intre tulpini. Este foarte important sa le permiti acestora sa creasca in voie, sa respire si sa se dezvolte. Astfel, este indicat sa lasi o distanta de cel putin 1 m intre firele de rasad atunci cand le plantezi.
6 Pentru o recolta cat mai bogata este bine sa adaugi si un strat de ingrasamant de frunze. Avantajul acestuia este dat de faptul ca este foarte bogat in substante nutritive si tototdata pastreaza umezeala solului, aspect esential in dezvoltarea fructului.
Rosiile. Ia rasadurile de rosii si planteaza-le in gradina. Asigura-le araci pentru suport. Uda rosiile la o saptamana, dimineata sau seara cand temperaturile sunt mai mici. Cum sa cultivi rosii in ghiveci. O gradina in ghiveci poate fi o idee practica pentru orice gospodina in cautare de produse mereu proaspete. Rosiile sunt legume usor de cultivat la ghiveci, fapt care le transforma in alegerea ideala pentru gradina ta in miniatura. Descopera, in continuare, secretele cultivarii rosiilor in ghiveci! Vasul in care vei creste rosii ar trebui sa aiba mai multe gauri de scurgere , nu doar una singura. Presara pietris (5-7 cm) pe fundul ghiveciului pentru a spori drenajul. Umple 3/4 din vas cu pamant de flori . Restul de sol va fi adaugat pe masura ce planta se va dezvolta, astfel incat micuta plantuta sa aiba parte de sustinerea necesara. Pentru a tine insectele la distanta de ghiveciul cu rosii, nu ar strica sa plantezi si cateva galbenele in interiorul containerului. Rosiile cultivate in ghiveci au nevoie de multa lumina naturala (circa 8 ore pe zi).
 2.Atentie la tipul de sol si ingrasamantul oferit
Buna dezvoltare a rosiilor cultivate in ghivece depinde foarte mult de tipul de sol in care legumele sunt plantate, dar si de fertilizantul cu care sunt hranite. Iata cateva sfaturi utile:
 O greseala comuna este aplicarea unei cantitati prea mari de ingrasamant pentru rosii. Ofera-le fertilizant o data la doua saptamani si opreste procesul in momentul in care planta nu mai face flori.
Nu folosi pamant prelevat din gradina pentru rosiile cultivate in ghivece, intrucat acesta poate contine bacterii si fungi periculosi care vor pune in pericol sanatatea plantelor. In schimb, foloseste pamant cumparat din magazinele de specialitate.
Un amestec de compost si faina de oase reprezinta un adaos binevenit la pamantul de flori achizitionat din comert.
Evita ingrasamantul sub forma de balegar atunci cand cultivi legume la ghiveci. Este posibil ca fertilizantul de acest tip sa fie prea puternic, iar rosiile sa aiba de suferit.
 .Nu uita de necesarul de apa. Rosiile cultivate in ghiveci au nevoie de o cantitate ridicata de apa pe durata verii, intocmai ca acelea pe care le cresti, in mod normal, in gradina. Iata ce ar mai trebui sa stii despre udarea rosiilor din ghivece:
 Daca tii containerele cu rosii pe balcon (iar acesta nu este inchis) sau pe prispa casei, muta-le in timpul furtunilor si al ploilor abundente, pentru ca vasele sa nu acumuleze prea multa apa.
 Toarna apa in container pana cand lichidul incepe sa iasa prin gaurile de scurgere.
 Uda rosiile zilnic in perioadele de arsita din sezonul fierbinte.

Culegerea rosiilor. In cele din urma, iata ce ar trebui sa stii despre culegerea roadelor pe care le produc plantele cultivate in ghivece:
 Culege rosiile cat de des este necesar, pentru a evita supraincarcarea crengutelor. Frecventa cu care culegi rodul va determina si abundenta acestuia: cu cat mai des, cu atat mai bine!

 Inainte de primul inghet, scoate pamantul din ghivece, spala containerele si plaseaza-le intr-un loc ferit pe durata iernii. Primavara vei putea lua procesul cultivarii de la capat. Cresterea rosiilor nu se invata de la televizor sau din carti, ci de la crescatori vechi, care au stat cu mainile in pamant si s-au luptat cu arsita soarelui de vara, reusind sa se bucure de recolte bogate si frumos coapte abia in toamna. iata cele mai pretioase sfaturi despre cresterea si ingrijirea rosiilor pereluate direct de la crescatori cu experienta.
1. Lasa-le destul spatiu semnitelor de rosii. Desi sunt mici, nu face imprudenta sa le inghesui pe toate in acelasi loc. Presara-le cu grija si rabdare, lasand cativa centrimetri intre ele, ca sa aiba destul loc sa se dezvolte si sa-si extraga fiecare subtantele hranitoare din pamant. Unii gradinari chiar prefera sa puna cate o samanta in fiecare ghiveci. 2. Inainte sa plantezi rosiile in gradina, obtine cateva rasaduri in ghivece special amenajate. Pune cam o palma de pamant in fiecare si uda-le de doua ori pe zi, pana ce se vad primele rezultate si rasadul iese la suprafata.
3. Chiar si semintele pot avea anumite afectiuni. Daca le inghesui intr-un vas stramt, se poate forma un ghem, care va putrezi intr-un mediu umed si neaerisit.
4. Rosiile au nevoie de spatiu si cand le sadesti in pamantul din gradina. Acorda mare atentie radacinilor si incearca sa nu le rupi atunci cand le muti in alta parte.
5. Nu muta rasadul de rosii din ghiveci in gradina decat dupa ce-i apar primele frunze. Nu confunda prima faza de dezvoltare a tulpinei cu o frunza, desi arata asemanator. Asteapta sa vezi primele frunze reale si abia apoi e cazul s-o muti in pamant.
6. Rosiile au nevoie de lumina potrivita nevoilor lor. Chiar si de la faza de rasad , rosia are nevoie de lumina din belsug, Tine-o langa o fereastra insorita, care este orientata spre sud, ca sa profite de cat mai mult soare, de-a lungul intregii zile.
7. Durata ideala de expunere a unei rosii la soare pe parcursul unei zile este intre 12 si 14 ore.
8. Unii gradinari mai folosesc si lumina artificiala in completarea celei naturale. Daca procedezi si tu la fel, asigura-te ca rasadurile stau cat se poate de aproape de sursa de lumina.
9. Cand se afla in gradina, vantul sufla cu putere peste rosii si acest lucru le intareste si le face sa creasca mai robuste. Poti sa obisnuiesti rosiile de la faza de rasad cu acest lucru, punand un ventilator langa ghiveci. Ventitalorul va imita vantul si le va face mai rezistente
10. Nu este deloc rau sa plantezi rosiile mai adanc decat orice alta leguma, deoarece sistemul lor de radacini bine dezvoltat le permite acest lucru.
11. Aseaza rasaduriule de rosii in cel mai cald loc posibil din casa. Unii gradinari le aseaza pe frigider sau pe dulapul din bucatarie, dar si caloriferul este un loc bun daca este pornita caldura.
12. In sezonul de crestere, respectiv vara, este recomandat sa uzi cu apa din belsug rosiile. Udatul nu consta doar in stropirea lor cu o stropitoare. Foloseste un furtun si insista asupra fiecarei rosii pana ce este absorbita si intra adanc in pamant.
13. Nu uda rosiile mai des de 2-3 ori pe sapatamana.
Rosiile de gradina au o multime de seminte pe care le poti scoate pentru a obtine din ele noi plante. Cu toate acestea, semintele de rosii trebuie depozitate corespunzator pana vei avea nevoie de ele. In caz contrar, exista posibilitatea ca semintele sa fie atacate de daunatori sau sa se dezvolte prematur.Iata in continuare cum poti sa depozitezi semintele de rosii intr-un mod corespunzator: Usuca semintele foarte bine inainte sa le pui spre pastrare. Acestea nu trebuie sa mai contina deloc lichid, altfel se vor strica din cauza mucegaiului sau a diverselor boli care se dezvolta din cauza umezelii. Intinde semintele de rosii Aseaza-le pe o hartie cerata, intr-un singur strat, la distanta unele de altele. Pentru ca semintele de tomate sa stea bine intinse, pune hartia cerata pe o farfurie mare, plata. Semintele trebuie sa aiba spatiu intre ele ca sa se poata usca corespunzator. Ai grija ca farfuria sau hartia sa nu prezinte urme de umezeala . In loc de o farfurie de ceramica se poate folosi una de carton. Alege un loc bun pentru uscare. Aseaza apoi farfuria pe pervazul unei ferestre inchise, unde acestea pot sta la lumina. Semintele au nevoie de un mediu calduros si lipsit de umezeala, unde se pot usca bine. Lasa semintele sa stea astfel o saptamana. O data la cateva zile, misca-le putin si intoarce -le pe partea cealalta. In cazul in care in casa este umezeala sau intr-o perioada mai ploioasa este uneori necesar sa le tii mai mult de o saptamana la uscat. Semintele sunt perfect uscate atunci cand se misca liber si usor pe farfurie, fara sa se lipeasca intre ele. Un alt test pentru a te asigura ca semintele de tomate s-au uscat este sa incerci sa musti din ele. Cand sunt suficient de tari incat sa nu poti sa musti, atunci inseamna ca sunt bune de depozitat. Pune semintele in pungi. Pune semintele in pungi care se pot inchide ermetic. Este bine sa le depozitezi cat mai repede dupa uscare, astfel incat sa nu apuce sa absoarba iar umezeala. Foloseste pungi de plastic sau de hartie. In cazul celor de plastic, acestea trebuie sa fie perfect uscate deoarece orice urma de umezeala se transfera la seminte si cauzeaza mucegai sau incoltire prematura. In oricare dintre cazuri, semintele vor fi distruse definitiv. Nu amesteca semintele de la un anumit tip de rosii cu altele, de alt tip. Adauga putin lapte praf in pungi ca acesta sa absoarba umezeala. Inchide bine pungile. Pune apoi aceste pungi in altele mai mari, special concepute pentru congelator. Chiar si in aceasta punga poti sa adaugi lapte praf. Leaga cea de-a doua punga si pune-o in congelator. Semintele de rosii se vor pastra astfel pentru perioade de cativa ani. Daca insa ai nevoie de ele in 2-3 saptamani, atunci tine-le in frigider sau intr-un loc racoros si intunecat. Nu uita sa etichetezi fiecare punga. Noteaza pe eticheta data la care ai depozitat semintele si tipul rosiilor de la care provin. Cnd vei avea nevoie de ele, vei sti fiecare pachet ce contine.
Cum previi caderea florilor rosiilor. Rosiile nu sunt plante foarte pretentioase, insa caderea florilor poate fi o problema si pentru gradinarii experimentati. Afla cum sa previi caderea florilor rosiilor. Atunci cand sunt bine ingrijite, rosiile pot oferi o recolta bogata. Aceasta este insa amenintata de caderea florilor, care elimina sansa de dezvoltare a fructelor.
Daca nu are parte de conditii prielnice, planta va renunta rapid la flori si se va concentra asupra supravietuirii. Conditiile care favorizeaza caderea florilor: Rosiile sanatoase pot pune semne mari de intrebare gradinarului atunci cand florile de usuca si cad inainte de formarea fructelor. Problema cea mai mare care poate impiedica o recolta bogata estetemperatura . Plantele prefera temperaturi situate intre 21 si 29 C, pentru dezvoltarea corecta a florilor si fructelor. Lipsa polenizarii este o alta problema, care poate fi agravata si de umiditate. In cazul umiditatii prea ridicate sau prea scazute, florile nu vor fi polenizate corect, iar fructele vor intarzia sa apara. Continutul de sodiu din sol poate fi o alta problema care duce la caderea florilor rosiilor. Lipsa de apa sau stresul provocat plantei de boli sau insecte sunt alte cauze ce pot provoca uscarea florilor. In ultimul rand, o planta care are deja in dezvoltare un numar mare de fructe poate renunta la florile deschise deja, pentru a oferi hrana necesara fructelor. Cum poti preveni caderea florilor rosiilor. Pe timpul verii, plantele expuse la temperaturi de peste 40 C pot abandona florile in numai cateva ore. Rosiile prefera o variatie mica de temperatura, iar daca mercurul din termometre scade sub 13 grade pe timpul noptii, florile pot fi compromise. Daca temperaturile depasesc 21 C pe timpul noptii, efectul va fi acelasi. Plantarea rosiilor nu trebuie grabita primavara. Daca vrei ca plantele tale sa reziste, va trebui sa le acoperi in noptile in care temperatura scade sub 13 grade. Ingrasamintele au un rol important in dezvoltarea plantei, insa hranirea lor saptamanala poate creste prea mult nivelul de sodiu din pamant, lucru ce duce la dezvoltarea frunzelor, nu a florilor si fructelor. Rosiile prefera o umiditate intre 40% si 70%. Polenul se poate lipi de pistil doar in aceste conditii. Daca umiditatea este prea mica sau prea mare, florile nu vor fi polenizate si nu vor produce fructe. Poti uda frunzele pe timpul zilei daca umiditatea scade, insa nu face asta daca observi prezenta unor boli cauzate de ciuperci. Pentru ca radacinile rosiilor se dezvolta in adancime, ajungand pana la 1,5 m, este important la plantele sa fie udate corespunzator. In perioadele uscate, uda plantele generos, o data pe saptamana. Chiar daca totul merge bine pentru rosiile tale si conditiile de mediu nu le afecteaza in mod negativ, ele pot renunta la flori atunci cand au deja in dezvoltare prea multe fructe. Dupa recoltare, florile ar trebui sa apara din nou. Pastreaza-ti plantele sanatoase si acorda-le atentia necesara pentru a preveni caderea florilor rosiilor, proces ce iti poate micsora recolta din gradina.
Cum sa grabesti coacerea rosiilor. Toamna raman adesea rosii necoapte in gradina, dar nu esti nevoit sa te resemnezi si sa astepti inghetul sau sa le culegi necoapte. Afla cum sa grabesti coacerea rosiilor. Pentru ca cele mai multe rosii au nevoie de temperaturi peste 15oC pentru a se coace complet, odata cu sosirea toamnei este recomandat sa iei cateva masuri pentru a te asigura ca ultimele rosii nu vor ramane necoapte. Cum poti grabi coacerea rosiilor din gradina. Dupa ce temperaturile nocturne se apropie de 20 de grade, cele mai multe specii de rosii nu mai produc fructe noi. Din acest moment, florile aparute deja consuma resursele plantei fara niciun rezultat. Indeparteaza florile, pentru ca planta sa poate grabi coacerea fructelor deja formate. Dupa sosirea toamnei, tratamentele impotriva bolilor nu mai au un efect semnificativ. Curata planta de partile bolnave si elimina-le din gradina ta. Poti hrani plantele inca o data pentru a le ajuta sa coaca rosiile pana la sfarsit, fie cu materie organica, fie cu un ingrasamant din comert. Atunci cand astepti inghetul, poti acoperi plantele cu folie de plastic pentru gradina pe timpul noptii. Tine cont de greutatea acesteia si gradul de transparenta si scoate-o in zilele calde. Daca rosiile nu s-au copt nici in ultimele zile ale toamnei, poti lua toata planta in interior. Ridica planta, cu o portiune cat mai mare din radacini, dar fara pamant, si agat-o in pozitie verticala intr-un loc uscat in interior. Planta nu trebuie sa fie expusa direct la soare, dar nici sa ramana in intuneric total. Rosiile necoapte au sanse bune sa se coaca daca raman atasate de planta.
 Cum poti grabi coacerea rosiilor culese. Pentru gradinarii care prefera sa culeaga rosiile necoapte, exista mai mult metode de a grabi coacerea lor in interior. Rosiile ajunse la maturitate incep sa se coloreze usor de la codita si sunt putin mai moi decat cele tinere si tari. Acestea au cele mai mari sanse de a se coace dupa ce au fost culese. O solutie la indemana este punerea lor pe un pervaz, pentru a profita de razele soarelui. Chiar daca au mai multa stabilitate atunci cand le asezi cu codita in jos, aceasta pozitie poate grabi deteriorarea lor. Aseaza rosiile cu cozile in sus pe un pervaz care beneficiaza de cele mai multe ore de soare pe zi. Un alt mod de a grabi coacerea rosiilor este impachetarea individuala in hartie de ziar . Pune rosiile impachetate intr-o cutie sau lada, in maxim doua randuri pe verticala. Dupa impachetare, trebuie pastrate intr-un loc intunecat si uscat. Rosiile necoapte pot ajunge la maturitate in acest fel in 3-4 saptamani, dar este recomandat sa le verifici saptamanal si sa indepartezi fructele care dau semne de deteriorare. Cand rosiile nu vor sa se coaca singure, le poti ajuta cu un mar copt. Pune rosiile necoapte intr-o punga de hartie alaturi de un mar bine copt. Fructele coapta emana gaz de etilen, care poate grabi procesul de coacere si in rosii. Verifica zilnic punga de hartie pentru a te asigura ca rosiile nu s-au copt si nu au mucegait. Daca toate incercarile tale de a grabi coacerea rosiilor au dat gres, iti ramane o singura solutie: pune gogonelele la murat si astfel te vei putea bucura luni intregi de recolta din gradina ta.

In general, plantarea semintelor de rosii incepe cu aproximativ 6-8 saptamani inainte de ultimul inghet al primaverii. Rasadurile se vor planta afara la doua saptamani dupa trecerea perioadei de inghet. Plantarea semintelor nu este grea, insa necesita o anumite planificare.
 Pentru a planta rosii din seminte ai nevoie de :
containere si ghivece;
pamant;
seminte de rosii .
 1 Incepe plantarea semintelor de rosii inauntru, intr-un container cu pamant bine afanat si umed. Foloseste un mix de seminte de rosii. In vasul respectiv vei realiza cateva brazde adanci de cel putin un centimetru, in care pui semintele de rosii, la o distanta de mai putin de un centimetru.  
2 Acopera cu pamant fiecare brazda in care ai pus semintele de rosii. Uda pamantul delicat si muta containerul intr-un loc calduros, cu o temperatura de 20- 25 de grade. Atunci cand semintele incep sa germineze si apar tulpinile de planta este important sa asiguri “culturii” tale o lumina buna. Poti amplasa containerul fie sub lumina directa a unui neon, fie in apropierea unei ferestre mari, care sa asigure lumina pe tot parcursul zilei.
3 In ziua a saptea de la plantare, semintele vor germina si vor aparea primele frunze. 
 4 In ziua a cincisprezecea, rasadurile tale sunt in continuare mici, insa vor mai creste. Daca frunzele au o culoare verde frumoasa, inseamna ca planta ta primeste lumina de care are nevoie. 
 5 In ziua 30 de la plantare vor aparea primele rasaduri adevarate de rosii. 
 6 Acum este momentul in care rasadul este bine dezvoltat si trebuie mutat intr-un container separat, individual, unde sa aiba destul spatiu pentru a creste in bune conditii. 
 7 Atunci cand muti fiecare rasad in container propriu, il scoti de jos in sus cu tot cu pamant. Poti folosi si o furculita veche pentru aceasta operatie. 
 8 Daca radacinile rasadurilor tale au crescut impreuna, incearca sa le desparti, tragand delicat de tulpina si frunzele rasadului. 
 9 Muta fiecare rasad intr-un container sau ghiveci propriu, in care ai pus pamant de calitate, bine afanat. Fa inainte o gaura pentru a pune rasadul.
 10 Pune fiecare rasad in gaura din ghiveci si acopera-l cu pamant pana la primele frunze. 
 11 Rasadurile de rosie vor forma foarte repede noi radacini, iar planta ta va creste sanatoasa si viguroasa. Dupa ce ai facut mutarea, uda rasadurile.
 12 Rasadurile trebuie sa stea intr-un loc caldut, la o temperatura de 15-20 de grade, pana cand apar primele frunze adevarate.
 13 Cand primavara isi intra in drepturi si nu vor mai fi ingheturi, este momentul sa plantezi rasadurile sanatoase, cu radacini puternice afara. Pentru a obisnui planta cu temperaturile de afara, intai trebuie sa muti rasdurile la soare, in fiecare zi, cel putin cate patru ore, apoi gradual, le lasi din ce in ce mai mult afara, pana ce vor sta toata ziua la soare. 
 14 Daca rasadurile tale sunt  mai lungi de 12 centimetri in momentul in care le plantezi afara, este bine sa rupi primele frunze de pe tulpina
Adu rasadurile de vinete si planteaza-le intr-un loc cald si insorit din gradina. Asigura-le necesarul de apa o data la 3-4 zile.

LEGUME: salata verde
Salata verde , cunoscuta si sub denumirea de Lactuca sativa este o planta legumicola anuala care se regaseste in mai multe variante: salata capatana, alungita, de foi si salata aurie. Salata verde este foarte cultivata in tara noastra deoarece clima este potrivita pentru dezvoltarea plantei, iar primavara aceasta se afla printre cele mai consumate verdeturi .
Cum se cultiva salata verde
Inainte de orice, se incepe inca din toamna pregatirea terenului pe care urmeaza sa fie cultivata salata. Acesta se fertilizeaza cu ingrasamant de grajd, iar la aproximativ o saptamana de la aplicarea ingrasamantului se pot sadi si semintele. De asemenea, pentru salata care se recolteaza la sfarsitul primaverii, pregatirea pamantului se face de la inceputul lunii februarie, iar salata se cultiva o saptamana mai tarziu.
Salata verde se poate cultiva direct prin intermediu semintelor, insa exista si varianta rasadurilor care se replanteaza din sera in gradina. Rasadurile vor dezvolta salate cu capatani mai mari.
Atat semintele de salata verde cat si rasadurile se cultiva la distante de 14-20 cm intre ele pentru a avea loc sa se dezvolte fara sa fie ingradite in vreun fel.
In cazul semintelor, salata verde va rasari in aproximativ doua saptamani, iar in jur de doua luni si jumatate, acestea vor fi bune de recoltat si consumat. Nu lasa salata verde sa stea mai mult de 3 luni in pamant deoarece va incepe sa prinda un gust amarui.
Cum se ingrijeste salata verde dupa cultivare
Salata cultivata timpuriu se protejeaza de inghet cu ajutorul tunelelor formate din folie de plastic. De asemenea, fanul si frunzele uscate sunt ideale in acest sens, mai ales ca ele vor mentine astfel si umiditatea de care salata are nevoie pentru a rodi.
Atentie! Este necesar sa se asigure salatei verde umiditatea necesara. Seceta si lipsa apei va face ca salata sa aiba un gust amarui si sa fie astfel greu de consumat. Acesta lucru este cauzat de lactucina care se acumuleaza in ele in conditii in care plantele sunt tinute la temperaturi ridicate .
Lactucina are efect sedativ , iar infuzia de frunze de salata verde este recomandata din acest motiv persoanelor nervoase, anxioase si depresive.
Stiai ca gustul amar al frunzelor de salata se datoreaza lactucinei care se acumuleaza in ele in conditii in care plantele sunt tinute la temperaturi ridicate, fara apa? Aceasta substanta are un efect usor sedativ, infuzia de frunze de salata fiind recomandata persoanelor nervoase.
Salata (Lactuca sativa) este o specie legumicola, erbacee, anuala, originara din zona mediteraneana. Are culoare verde si poate atinge inaltimea de pana la 60 cm. 
Florile sunt mici, de culoare galbena si apar in lunile mai-iunie.
 Cultivare
Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina atat primavara cat si toamna. In sere poate fi cultivata pe toata perioada anului. 
Este bine sa stii ca atunci cand este cultivata prin rasad, salata dezvolta capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie, in rasadnite semicalde sau in solare. Cand rasadul are 5-6 frunze se transplanteaza in gradina. Distanta de plantare trebuie sa fie de circa 20 cm intre randuri si 15 cm pe rand.
Pentru salata de primavara, semintele se sadesc direct in camp in luna septembrie.
Daca vrei sa recoltezi salata la inceputul verii este bine s-o semeni in lunile februarie-martie. 
Pentru cultura de toamna, semanarea se face la inceputul lunii august.
 Ingrijire
 Salata este o planta pretentioasa fata de apa astfel ca trebuie udata regulat, mai ales dupa semanare. Daca sufera de seceta salata va avea un gust amar si va produce flori iar odata ce a produs flori aceasta nu mai este comestibila. 
Este recomandat sa hranesti plantele cu o substanta fertilizanta dupa ce au dezvoltat 8-10 frunze. 
Daca ai semanat-o toamna este bine s-o protejezi de inghet cu un strat de frunze uscate, paie sau gunoi de grajd .
De asemenea, salata trebuie prasita iar plantele trebuie rarite la distante de 20 cm pe rand, pentru a se dezvolta. 
Recoltarea se face manual prin taierea la nivelul solului.
 Continut nutritiv
 Continutul de substante nutritive ale salatei depinde de soi si de conditiile de crestere. Salata timpurie de primavara este bogata in vitamine ca B, E, K, P, C, acizi organici, Fe, proteine. 
Salata este recomandata pentru persoanele care tin dieta dar si pentru femeile insarcinate. Consumul zilnic de salata stimuleaza metabolismul si imbunatateste componenta sangelui.
 Intrebuintari medicale
 Sucul din frunze proapete de salata este recomandat in cazul bolilor respiratorii, bronsitelor si starilor de tuse convulsiva . Baut seara ajuta organismul sa se relaxeze si imbunatateste calitatea somnului. 
Planta are efect cicatrizant si este recomandata in cazul problemelor gastrice. In plus, ajuta organismul in reglarea colesterolului si previne fragilitatea capilarelor.
Salata verde nu este mare amatoare de temperaturi caniculare, astfel ca insamantarea ar trebui realizata in lunile de primavara. In maximum 50 de zile, poti avea pe masa frunze sanatoase de salata verde. Ai grija sa cultivi aceasta leguma in zone insorite, intr-un sol bine drenat. Uda permanent frunzele de salata, pentru a avea o recolta generoasa.

LEGUME: Sfecla rosie
Stiai ca sfecla rosie este recomandata pentru consum in sezonul rece pentru prevenirea scaderii imunitatii? Originara din zona mediteraneana, sfecla rosie (Beta vulgaris) este o specie alimentara nutritiva ce prezinta proprietati antioxidante remarcabile. Cozile verzi de sfecla rosie au si ele proprietati nutritive, fiind bogate in calciu, beta-caroten si fier.
Sfecla rosie este o planta bienala de cultura care apartine familiei Chenopodiaceae. 
In primul an de la cultivare , sfecla rosie dezvolta o radacina groasa si carnoasa si un buchet de frunze mari, de culoare verde inchis. 
In al doilea an de la cultivare planta dezvolta o tulpina florifera, ramificata care poarta frunze romboidale si flori mici asezate in glomerule, de culoare verde.
Cultivare
Sfecla rosie se seamana in lunile martie-aprilie, dupa ce temperatura din sol atinge 5-8oC. Soiurile timpurii si semitimpurii se pot semana pana la mijlocul lunii iulie.
Planta are cerinte moderate fata de umiditate dar in cursul germinatiei si ingrosarii radacinilor umiditatea trebuie sa fie mai ridicata. Prefera solurile mijlocii spre compacte, luto-nisipoase.
Ingrijirea culturii consta in prasile repetate (3-4). La a doua prasila este recomandat sa se faca si raritul plantelor, la o distant de 12-14 cm pe rand. 
Recoltarea are loc toamna, dupa primele brume, inainte de inghet. Soiurile cu radacina sferică se smulg usor cu mana. Sfecla se pastreaza foarte bine in pivnite sau depozite specializate, la o temperatura de 0-1oC si umiditatea de 80-90%.
Sfecla rosie este bogata in vitaminele A, B, C, PP si contine potasiu, fier, calciu, proteine, hidrati de carbon, zaharuri, glutamina. 
Este recomandata in viroze pentru cresterea imunitatii, in anemii, nevroze, cancer. Totodara, planta regleaza functiile hepatice, fiind usor digerabila. 
Avand un continut ridicat de zaharuri si glutamine, sfecla rosie este contraindicata in diabet.
Introdu sfecla in alimentatia zilnica si vei mentine nivelul de colesterol in limitele normale, protejandu-te de hipertensiunea sanguina.
De asemenea, sfecla rosie previne o serie de boli precum Alzheimer sau dementa.
Proprietati culinare
Deoarece sfecla nu contine grasime este recomandata pentru mentinerea siluetei. 
Sfecla rosie se poate consuma fiarta, coapta, pasata, la gratar sau sub forma de suc. Se foloseste la salate si muraturi dar si ca ingredient principal pentru unele tipuri de ciorbe. 
Salata de sfecla rosie cu hrean este folosita adesea in tara noastra ca garnitura pentru friptura de porc. 
In timpul proceselor culinare proprietatile sfeclei raman aproape neschimbate.
LEGUME: Soia,
sanatate . Alaturi de un regim de viata sanatos si exercitii fizice regulate, soia reprezinta un aliment care, daca este consumat sapatamanal, reduce riscul de aparitie a cancerului. Iata si alte caracteristici si beneficii pe care le are acest aliment: 1 500g faina de soia contine 182 g de proteine in timp ce, in aceeasi cantitate de carne de vaca se gasesc doar 90 g, pestele contine 80 giar ouale 56 g.
2 Soia contine un inhibitor de proteinaza denumit Bowman-Birk (IBB) care poate suprima formarea tumorilor de cancer cu 71%.
3 In Japonia incidenta imbolnavirilor de cancer la san este mult mai redusa decat in alte tari pentru ca femeile consuma regulat, inca din copilarie, preparate din soia.
4 Consumul regulat de soia incetineste/reduce pierderea de calciu din organism astfel ca acest aliment este recomandat pentru prevenireaosteoporozei dar si pentru femeile aflate in perioada de menopauza.
5 Pentru ca au un procent ridicat de fibre, preparatele din soia reduc riscul problemelor digestive, implicit scad riscul de aparitie a cancerului decolon si renal.
6 Soia contine lecitina , substanta ce ajuta la functionarea armonioasa a creierului si impiedica depunerea grasimilor din sange de peretii vaselor sanguine.
7 Soia este recomandata persoanelor cu intolerant la lactoza.
8 Boabele de soia au un nivel scazut de glucide si nu contin colesterol astfel ca sunt recomandate diabeticilor si persoanelor cu problemcardiovasculare.
9 Soia contine substante probiotice cu rol asemanator antibioticelor fiind utila in caz de infectii.

LEGUME: Spanacul 

Este o leguma cu frunze verzi, bogata in fier si vitamina C, care poate creste foarte usor in gradina de iarna si pe care o poti include si in meniul de iarna, in acelasi timp. Spanacul creste excelent iarna, deoarece ii plac racoarea si temperaturile mai scazute. Dupa ce ai plantat semintele in pamant, trebuie sa ai rabdare timp de 4-6 saptamani pentru ca acestea sa infloreasca. Este recomandat sa acorzi atentie sporita frunzelor care atrag insectele ca magnetul. Trebuie sa pulverizezi insecticid pe ele de cate ori e nevoie pentru a proteja frunzele. Beneficiile spanacului sunt numeroase, iar frunzele lui verzi contin mai multi nutrienti decat orice alta planta, ceea ce il transforma intr-una dintre cele mai renumite plante. In plus, se planteaza si se dezvolta foarte repede, adaptandu-se excelent la conditiile atmosferice ale tarii noastre. 1. Spanacul este sarac in calorii, dar foarte bogat in vitamine, minerale si alti fitonutrienti. Cand consumi o mancare din aceasta planta, nu e nevoie sa-ti faci probleme despre cresterea in greutate, deoarece spanacul este chiar un bun aliat in dietele de slabit.2. Frunzele verzi ale spanacului reprezinta o sursa excelenta de vitamina K, magneziu, acid folic, fier, calciu, vitamina C, vitamina B2 , potasiu si vitamina B 6. Spanacul este o sursa buna de proteine, fosfor, vitamina E, zinc, fibre si cupru. In plus, el este o buna sursa de seleniu si acizi grasi de Omega 3.

3. Unul dintre avantajele spanacului este ca il gasesti peste tot, fiind disponibil in numeroase zone de pe fata Pamantului. Chiar daca este desoebit de bogat in nutrienti, deci este o planta apreciata si cautata, nu vei avea niciodata dificultati in a-l gasi si pretul lui si-l poate permite oricine.
4. Gatit, spanacul este o mancare versatila. Poate fi mancat atat crud, sub forma de salate sau suc de legume , cat si gatit, ca fel principal sau garnitura, dar se adauga si in supe. Daca il fierbeti, folositi cea putina cantitate de apa posibila si cel mai scurt interval de timp cand il tineti pe foc.
5. Spanacul este plin de flavonoide care au rol de antioxidanti, protejand organismul de radicalii liberi. Studiile au descoperit cel putin 13 compusi de flavonoide diferite care se comporta ca niste bariere impotriva cancerului. Acesti numerosi nutrienti ofera o adevarata protectie in cazul bolilor.
6. Iti mai amintesti de Popeye? In fiecare episod, el golea continutul unei cutii de spanac si ii cresteau instant muschi si avea puteri fantastice. Acesta poate fi un bun imbold pentru copii sa fie convinsi sa manance spanac la masa.
7. Spanacul este si un bun medicament pentru sanatatea inimii, fiind o sursa extraordinara de vitamina C si A, care sunt antioxidanti. Antoxidantii lucreaza pentru a ajuta la reducerea cantitatii de radicali liberi din organism si ajuta colesterolul. Acidul folic este bun pentru sanatatea sistemului cardiovascular, la fel ca magneziul, un mineral care ajuta la scaderea presiunii sangelui.
8. Una dintre componentele spanacului este luteina, care protejeaza impotriva afectiunilor oculare. Studiile arata ca luteina se absoarbe mai bine daca asociezi spanacul cu ceva gras, cum ar fi uleiul de masline.
9. Spanacul mai este si antiinflamator, iar la persoanele in varsta, el ajuta la scaderea declinului functiilor creierului si pastreaza mintea mai agera.
Spanacul poate fi plantat primavara, imediat ce timpul iti permite. In maximum 48 de zile obtii prima recolta de spanac.

LEGUME: Sparanghelul Este o planta care creste foarte usor iarna, pentru ca nu are nevoie de conditii deosebite. Desi este o leguma foarte scumpa, te poti bucura de beneficiile sale si fara sa cheltuiesti o suma mare. Odata ce ai facut rost de seminte, planteaza-le in pamant si plaseaza vasul cu pamant in umbra partiala sau totala in primele zile. Alege seminte proaspete, nu uscate, sau sadeste direct in pamant plante de asparagus . Este esential ca pamantul sa fie umed tot timpul, pana ce ies varfurile radacinilor

LEGUME: telina
Cultivarea telinei este o adevarata provocare deoarece aceasta se dezvolta cel mai bine acolo unde sezonul rece este lung, iar clima este umeda. Cu toate acestea, gustul proaspat de telina de gradina este de zeci de ori mai bun si mai aromat decat produsele care se gasesc in supermarketuri , asa ca plantarea acesteia merita orice efort.
Iata conditiile de care ai nevoie pentru a planta telina
1 Achizitioneaza seminte de telina, de preferat din pietele locale pentru ca cele din supermarketuri sunt tratate artificial, iar rezultatul final poate sa fie 100% sanatos, bio.
2 Semintele de teline se planteaza cu aproximativ doua luni inainte de ultimul inghet estimat. Telina are nevoie de un sol foarte rece pentru a se dezvolta, asa ca nu trebuie sa iti fie teama ca leguma va ingheta deoarece acest lucru nu se va intampla.
3 Alege un sol care este expus la soare cel putin 6 ore pe zi, care este umed si care are ph-ul de 6.0 – 6.5. Asigura-te ca solul este si se poate pastra umed cat mai mult timp pentru ca altfel recolta va fi una foarte slaba.
4 Cu o saptamana inainte de plantare , amesteca solul cu gunoi din grajdul animalelor pentru ca el sa reprezinte astfel o baza concentrata si sa fie un astfel incat telina sa se dezvolte intr-un mod natural si puternic in acelasi timp. De asemenea, ar fi bine sa mai adaugi, o data pe luna, un astfel de ingrasamant natural pentru a da legumei toate resursele necesare unei dezvoltari sanatoase.
5 Pentru ca telina are nevoie de un continut ridicat de potasiu in sol, este recomandat sa presari peste zona de plantare cenusa de lemn. Aceasta va oferi solului, si astfel legumei, necesarul de potasiu.
6 Planteaza semintele la aproximativ 6 – 10 centimetri distanta, astfel incat legumele sa aiba spatiul necesar pentru dezvoltare.
Macerat din radacini de telina si seminte de ovaz: Se curata radacinile de telina (cantitatea lor trebuie sa ocupe o treime dintr-un borcan), se spala cu apa rece, se taie in felii mici, apoi se dau prin masina de tocat carne si se introduc intr-un borcan, iar in alt borcan de aceeasi capacitate se pun seminte de ovaz nedecorticate, iar cantitatea lor trebuie sa ocupe o treime din borcan. Peste ele se pune apa rece pina se umple borcanul, apoi se amesteca cu o lingura de lemn. Semintele de ovaz se dau prin masina de macinat cafea, dar prin rotirea rotorului numai de 2-3 ori, ca sa nu se transforme in faina. Atit radacinile de telina, cit si semintele de ovaz se lasa la macerat timp de 24 de ore, dupa care fiecare macerat se strecoara separat printr-un tifon, apoi se amesteca in parti egale. Amestecul trebuie consumat in timp de doua zile, dupa care se prepara noi cantitati dupa acelasi procedeu si se consuma 1-1,5 l de macerat pe zi. Recomandari: Este bine ca acest tratament sa se repete de mai multe ori in decursul unui an, cu pauze de 1-2 luni. Acest tratament cu radacini de telina si seminte de ovaz are eficiente rezultate si in urmatoarele afectiuni ale organismului: digestie deficitara, surmenaj, inapetenta, insuficienta suparenala, colici renale, reumatism, litiaza renala si vezicala, guta, afectiuni pulmonare, hepatice, splenice, demineralizare, diabet zaharat, obezitate, insomnie, sterilitate, insuficienta tiroidiana, astenie fizica si nervoasa, diferite forme de cancer, circulatia proasta a singelui, detoxifiere, regenerare sangvina, gripe, raceli, bronsite, eliminarea gazelor intestinale, drenarea bilei, hipertensiune arteriala, normalizarea ciclului menstrual, eliminarea viermilor intestinali, hidropizie, retentie urinara, ulcer gastric, ulcer duodenal, gastrita acuta, gastrita cronica, afectiuni cardiace, stres, oboseala, afectiuni sexuale, dureri abdominale, prurit etc.

LEGUME: usturoi la ghiveci
Stiai ca atat usturoiul intreg, cat si cel sub forma de mujdei au efecte cardioprotective datorita hidrogenului sulfurat care relaxeaza vasele de sange? Cercetatorii de la Universitatea din Connecticut au tras urmatoarea concluzie: cu cat usturoiul se afla intr-o stare mai naturala, cu atat este mai eficient pentru sanatate. Poti sa cultivi usturoi si in ghivece , intre lunile noembrie si decembrie si mai ales intre ianuarie si martie. Iata cum: 1 Ia cativa catei de usturoi mai sanatosi si indeparteaza-le frunzele mari de la suprafata care ii invelesc. 
Nu indeparta si cojile cu care este invelit fiecare catel in parte.
2 Pregateste un ghiveci sau un vas adanc pe care sa-l umpli cu pamant obisnuit, de gradina, eventual in care au crescut si ale plante pentru ca usturoiul se dezvolta bine in pamantul unor culturi precedente. 
Poţi slăbi repede şi uşorCura pentru o lună la 69 RON - SlimFit2000.com/Dieta
Este bine sa eviti furnizarea de ingrasamant cu balegar sau cu alte preparate organice, care pot provoca putrezirea usturoiului.
3 Fa cateva gauri de 6-8 cm adancime si aseaza in ele cateii de usturoi la o distant de circa 10 cm. 
Acopera-le cu pamant si uda din abundenta.
4 Atentie, pe parcursul dezvoltarii, usturoiul nu are nevoie de o cantitate mare de apa motiv pentru care planta are nevoie de un ghiveci cu un drenaj foarte bun.
5 Usturoiul poate fi recoltat atunci cand frunzele sale sunt verzi, pentru a-l consuma imediat ca atare.
6 Totodata, poti recolta usturoiul toamna, dupa ce frunzele plantei sunt complet uscate.
Bulbii se lasa sa se usuce la soare inainte de a fi depozitati.
Usturoiul este o planta utilizata ca aliment si este in acelasi timp un condiment foarte cunoscut si apreciat in lumea intreaga pentru aromele savuroase pe care le da mancarurilor. Acesta este folosit de toti gospodarii si este nelipsit din camarile oamenilor. In cazul in care vrei sa cresti propriul usturoi in gradina este important sa stii ca acesta creste foarte usor si nu are nevoie de conditii de mediu speciale. 
1 Gandeste-te din timp cat usturoi vrei sa plantezi si mergi apoi la magazin sau in piata si cumpara usturoi cat mai proaspat.
 2 Sparge capatana acestuia si indeparteaza frunzele mari care invelesc cateii. Atentie, nu indeparta si cojile cu care este inveliti fiecare catel in parte. Alege apoi cateii cei mari si sanatosi. Restul ii poti pastra pentru consum sau ii poti arunca.
 3 In gradina proaspat sapata, formeaza santuri de aproximativ 3-5 cm adancime. Distanta dintre aceste santuri nu trebuie da fie mai mare de 50 cm.
 4 Infige cateii de usturoi in aceste santuri pe jumatate. Cateii de usturoi trebuie sa aiba intre ei o distanta de aproximativ 20-30cm.
 5 Dupa ce ai plantat toti cateii, poti adauga putin ingrasamat. Stropeste cu apa locurile in care ai plantat usturoiul atat cat sa se umezeasca solul.  Astupa apoi santurile.
 6 Usturoiul trebuie sa fie udat regulat, pentru ca solul sa fie umed. Atentie, usturoiul nu are nevoie de foarte multa apa. Solul trebuie sa fie doar putin umed.
 7 Recoltarea usturoiului se poate face in doua perioade diferite. Cand frunzele acestuia sunt verzi, poti culege usturoi proaspat pentru a-l consuma imediat sau toamna, cand frunzele acestuia sunt uscate. Capatanile de usturoi pot fi pastrate peste iarna intr-o camera racoroasa, uscata si intunecata.
Usturoiul Allium sativum) sunt nesuferite duhurilor sau strigoilor. usturiul de toamnă, cât şi cel de vară (deosebiţi după modul de răsădire), este folosit la diferite leacuri, descântece şi vrăji. Cel de toamnă însă, după cum afirmă cunoscătorii, este cu mult mai bun la leacuri şi vrăji. Usturoiul este şi cel mai bun mijloc de apărare împotriva spiritelor necurate

LEGUME: Varza
Varza este o leguminoasa, foarte rezistenta la temperaturi scazute, a carei plantare se face exact in aceasta perioada. Sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie este momentul potrivit pentru a cultiva varza de vara, in timp ce varza de toamna si cea rosie se cultiva la jumatatea lunii mai. 
Cultivare
Inainte de a planta varza, rasadurile se fasoneaza, varful radacinilor se scurteaza, la fel si jumatate din lungimea frunzelor. Varza de vara se planteaza in perioada martie – aprilie, la aproximativ 70 centimetri distanta.
Este foarte important sa respecti spatiul de dezvoltare al verzei, pentru ca altfel exista riscul ca aceasta ingradire sa inhibe cresterea legumei, iar cultura sa fie una saraca.
Lumina si temperatura
Varza are nevoie de multa lumina pentru a se dezvolta, motiv pentru care trebuie cultivata intr-un spatiu deschis, care sa nu fie umbrit de cocapi sau alte plante. Alege un spatiu intins, la care soarele sa aiba acces fara nicio problema.
De asemenea, varza rezista cu succes la temperaturi de pana la -7 grade atunci cand este dezvoltata, insa nu este afectata de temperaturile inalte de vara, asa ca nu trebuie sa iti faci griji in acest sens.
Udare
Udarea verzei se face la un interval de 10 – 14 zile, cu o cantitate mare de apa, in este foarte important momentul zilei. Asadar, daca primavara varza se uda inca de dimineata, leguma prefera sa fie udata vara doar dupa-amiaza.
De asemenea, nu uita ca udarea trebuie facuta mai ales in perioada de formare a rasadurilor, adica primavara. In functie de cantitatea de apa primita in aceasta perioada, cultura va fi una bogata si generoasa sau saraca.
In primul rand, trebuie sa stii ca daca pamantul nu este unul bogat in substante nutritive, fertilizarea trebuie facuta inca de la plantarea rasadurilor sau la o scurta perioada dupa aceea (15 – 20 de zile). Fertilizarea se face cu un produs lichid si este recomandat sa se faca in momentul udarii. Daca prima fertilizare se face inca de la inceput,  cea de-a doua fertilizare trebuie facuta atunci cand capatanile de varza se leaga.
La formarea capatanii, varza are nevoie de o cantitate suficienta de potasiu pentru a prelungi perioada de depozitare a legumei. De asemenea, pentru a stimula cresterea legumei, trebuie sa ii oferi un ingrasamant bogat in azot, in timp ce fosforul favorizeaza inradacinarea si previne carentele de microelemente.
Musca verzei este un daunator care ataca varza atunci cand insecta se afla in stadiul de larva. Infestarea culturii are loc imediat dupa plantare si in faza de rasad, iar atacul devine evident dupa aproximativ 35 de zile de la plantare, cand plantele incep prin a se ofili, iar apoi se usuca in totalitate.
Coropisnita este un alt daunator al culturii de varza. Aceasta cauzeaza pierderi de 8 – 10% la rasaduri dupa plantare prin distrugerea radacinilor, iar atacul se manifesta in primele doua saptamani de la plantare.
Totodata, puricii de pamant apar in anii caldurosi si secetori, iar larvele se dezvolta pe nervurile principale ale frunzelor si tulpinilor.
Melcul de gradina ataca si el culturile de varza perforand aparatul foliar. Acesta actioneaza mai ales in zonele umede si umbrite, asa ca este necesar sa permiti accesul soarelui 100% pentru a preveni aparitia acestui daunator.
Pentru eliminarea acestor dauntori se folosesc inca de la inceputul perioadei de vegetatie , produse cu spectru larg. 
Varza de primavara poate creste foarte usor iarna, daca se repecta cateva conditii esentiale de ingrijire. Varza are frunze verzi si sanatoase, care ocupa mult spatiu odata ce cresc. De aceea, o varza are nevoie de un spatiu de cel putin 20 centimetri liberi in jurul ei. Avantajul este ca varza rezista foarte bine la frig si inghet. Planteaza semintele de varza intr-un vas pe care sa-l poti plasa in lumina directa a soarelui, dar nu la caldura.
Daunatorii verzei: identificare si tratament. O recolta bogata de varza se pregateste de timpuriu, iar cultura are nevoie de ingrijiri constante pentru ca roadele sa fie pe masura. Chiar si atunci cand cultivi varza in mod corespunzator, exista o serie de daunatori care iti pot pune recolta in pericol. Care sunt acestia si cum ii inlaturi, afla in continuare! 1. Afidele: Daunatori comuni ai verzei, afidele se aduna in grupuri sau colonii si pot fi recunoscute dupa aspectul lor globular si culoarea neagra, maro, gri, verde, galbuie sau rozalie. In plus, cel mai adesea, acesti daunatori pot fi gasiti pe partea inferioara a frunzelor. Prezenta lor duce la deformarea si curbarea frunzelor de varza si este insotita de o aparitia unei substante lipicioase. Daca afidele ti-au invadat cultura de varza, afla ca le poti indeparta cu ajutorul unui insecticid destinat indepartarii acestor daunatori sau cu o solutie de apa si sapun. In plus, se recomanda ca, periodic, sa pulverizezi frunzele verzei cu apa pentru a imprastia insectele problematice. 2. Moliile de varza: Moliile de varza (Mamestra brassicae) ataca frunzele plantei in stadiul larvar si sunt, de regula, verzi sau cenusii. Data fiind culoarea lor, sunt usor camuflate de frunzele verzei si pot fi mai dificil de identificat. Larvele se hranesc cu frunzele de varza, iar gaurile pe care le produc pot fi uneori atat de extinse incat determina ofilirea si moartea plantei. In cele din urma, insa, depasesc stadiul larvar si se transforma in molii albicioase, care pot fi vazute zburand in jurul verzei. Pentru a preintampina acest pericol, foloseste folii de plastic transparent pentru a acoperi rasadurile de varza si a le proteja de atacul larvelor in prima etapa de dezvoltare. Ulterior, verifica periodic frunzele verzei pentru a identifica prezenta omizilor - indepartarea lor timpurie te va scuti de probleme grave. In cele din urma, daca numarul lor este prea mare, aplica un insecticid din comert pentru a le inlatura. Bacillus thuringiensis este un insecticid biologic la care ai putea apela pentru a scapa de acesti daunatori, disponibil in comert sub denumirea DiPel. 3. Limaxul cenusiu: Limacsii cenusii, dar si melcii, sunt alti daunatori care pot cauza probleme grave culturii de varza. Acestia se hranesc cu intreaga planta, drept pentru care trebuie indepartati cat mai rapid, de indata ce sunt identificati. Ataca plantele tinere si rod, cu ajutorul limbii zimtate, diverse parti ale verzei, formand gauri in care se pot instala diverse boli determinate de bacterii si ciuperci. Pentru a elimina limacsii cenusii, este suficient sa ii aduni dupa o ploaie sau noaptea. La fel de bine, poti amplasa in apropierea verzelor capcane pentru acesti daunatori, pe baza de metaldehida (cu conditia ca acestea sa nu atinga plantele propriu-zise). Pentru a preveni aparitia lor, evita umiditatea in exces, mediu favorabil dezvoltarii limacsilor si a melcilor. 4. Alti daunatori ai verzei: Pe langa daunatorii deja mentionati, cultura de varza mai poate fi atacata si de: fluturele mare al verzei, coropisnita, puricii de pamant etc.

LEGUME: vinetele
Vinetele se afla printre cele mai consumate legume de vara datorita gustului bun, vitaminelor pe care le contine, dar si pentru ca sunt cultivate destul de intens. Ingrijirea vinetelor in gradina nu este una dificila, iar dezvoltarea acestora se face cu usurinta. Iata cateva sfaturi despre cum se cultiva si cum se ingrijesc vinetele astfel incat sa fie cat mai frumoase, mari si gustoase.
1 Alege o zona la care soarele are acces total intreaga zi. Vinetele se dezvolta cel mai repede atunci cand sunt mangaiate de razele fierbinti ale soarelui, fara ca aceasta crestere sa fie fortata.
2 Solul trebuie sa bine unul cu o drenare usoara, foarte fertil  si bogat in materii organice. De asemenea, acesta trebuie sa aiba un pH cuprins intre 5.8 si 6.8.
3 Daca solul nu este suficient de fertil, il poti amesteca, cu doua saptamani inainte de cultivarea vinetelor, cu un amestec de gunoi de grajd si frunze uscate. De asemenea, pentru ca vinetele au nevoie de calciu pentru a se dezvolta, imprastie peste sol o cantitate moderata de var si apoi stropeste cu apa pentru ca praful sa se integreze bine.
4 Cumpara rasaduri din pietele locale si planteaza aceste rasaduri in locatia aleasa, la o distanta de aproximativ 15 centimetri.  De asemenea, rasadurile se introduc la aproximativ 30 de centimetri in sol.
5 Daca ti se pare ca nu ai adaugat suficient ingrasamant,  mai ia o cantitate mica de gunoi de grajd si imprastie-l printre rasaduri, fara sa atingi insa frunzele.
6 Uda rasadurile cu o cantitate mica de apa si lasa cel putin 5 zile intre udari in prima luna. Cand vine caldura, poti uda vinetele mai des, in functie de temperaturile de afara.
7 Completeaza golurile de pamant care se vor face in primele zile de la cultivare.
8 Pentru afanarea pamantului si pentru o recolta bogata, este necesar sa sapi pamantul din jurul vinetelor saptamanal.  Probabil ca acest lucru este cea mai mare pretentie a vinetelor, exceptad udarile regulate.
9 Ia masuri de prevenire impotriva bolilor si a daunatorilor. Printre cele mai frecvente probleme ale vinetelor se numara gandacul de Colorado si patarea frunzelor. De asemenea, putregariul cenusiu este o alta boala de care pot fi afectate vinetele. Mergi la o fitofarmacie si ia cateva produse de prevenire a acestor boli si de protejare impotriva insectelor.
 Recoltare
 Si la vinete recoltarea se face esalonat, din 7 in 7 zile, pe masura ce planta ajunge la maturitate si are o culoare neagra lucioasa. Fructele trebuie sa fie elastice atunci cand le strangi usor intre degete. Este bine sa stii ca vinetele mai ingusteu o textura mai ferma, seminte mai putine si au un gust mai bun. 
In functie de cand si cum au fost plantate rasadurile, vinetele pot fi recoltate incepand cu luna iulie-august, insa perioada normala de recoltare este in lunile septembrie-octombrie, pana la caderea brumei.
Unele soiuri au codita cu tepi astfel ca este indicat sa iti protejezi mainile cu manusi atunci cand le culegi.
 Depozitare
 Depozitarea vinetelor se face in ladite speciale pentru legume, intr-un spatiu racoros, uscat si ferit de lumina puternica. Astfel, vinetele vor rezista circa 10-14 zile inainte de a-si pierde savoarea, devenind amare.
Vinetele se planteaza adesea prin rasaduri. Cei mai multi dintre cultivatori opteaza pentru cumpararea rasadurilor in defavoarea plantarii de seminte, din cauza spatiului limitat sau a conditiilor neadecvate. Pe de alta parte, unele varitati de vinete nu pot fi gasite in anumite zone, asadar gradinarilor nu le ramane decat sa-si creasca propriile rasaduri. Daca doresti sa plantezi vinete, indiferent de metoda pe care o alegi trebuie sa tii cont de cateva lucruri importante.  
1Cumpararea rasadurilor
 Cand cumperi rasadurile, alege-le pe cele mai ferme, de culoare verde inchis si care nu sunt inca inflorite. Frunzele trebuie sa fie lipsite de insecte sau pete, cauzate in general de anumite boli. Rasadurile plantate in recipiente separate sunt mai costisitoare, insa este indicat sa optezi pentru acestea deoarece radacina are mai putin de suferit in urma transplantarii.
 2Cresterea rasadurilor
 Rasadurile trebuie semanate cu aproximativ 4-6 saptamani inainte ca vinetele sa fie plantate in gradina. Semintele germineaza in 5 zile daca li se asigura temperaturi de 47oC si in aproximativ 13 zile la temperaturi de 37oC. Este indicat ca plantarea sa se faca in recipiente (ladite sau ghivece) care sa poata fi tinute in casa, in cazul in care nu ai un solar sau temperatura din acesta nu poate fi reglata.
Se vor planta 1-2 seminte pe o distanta de 2 cm2. Randurile dintre rasaduri trebuie sa aiba o distanta de aproximativ 10-15 cm. Planteaza semintele pe solul umed, la o temperatura de 37oC. Asigura-te ca solul nu se usuca pana la perioada de germinare . Odata ce semintele incoltesc, uda solul doar cand acesta incepe sa se usuce la suprafata. Udarea in exces poate duce la distrugerea radacinilor si inclusiv a plantei.
Transplanteaza rasadurile in containere mai mari dupa cresterea primelor frunze sau cand spatiul din recipientul in care au fost plantate initial nu le mai permite dezvoltarea. Dupa realizarea transplantarii, daca nu le poti pune in sera, este indicat sa le pui intr-un colt al incaperii in care razele soarelui pot ajunge pana la ele. Se vor alege doar plantele sanatoase si viguroase. Pentru o dezvoltare optima a acestora, asigura-le o temperatura de 36-38oC pe timpul zilei si o temperatura de 24-27oC in timpul noptii. Cu doua saptamani inainte de a le planta in gradina este indicat sa scoti vinetele afara pentru cateva ore pe zi. In acest fel vor deveni mai rezistente la schimbarile climatice.
 3Plantarea in gradina
 Dupa 6-8 saptamani de crestere poti planta rasadurile de vinete in gradina. Este important sa stii ca vinetele au nevoie de mai multa atentie decat alte legume cand sunt transplantate. Inainte cu 10-14 zile de a planta rasadurile de vinete este indicat sa uzi si sa fertilizezi pamantul.
Incepe procesul de transplantare prin a face mici sapaturi de 15-20 cm adancime la o distanta de aproximativ de 50-60 cm intre plante si 1 metru intre randuri. Daca observi ca solul este uscat, uda-l putin inainte de a planta rasadurile. Pentru udare este indicat sa folosesti o stropitoare avand in vedere ca pamantul trebuie sa fie doar umed si nu imbibat cu apa.
Vinetele sunt plante care rodesc in perioada verii si nu sunt rezistente la inghet. Daca le plantezi primavara devreme, acestea pot fi afectate de temperaturile scazute din timpul noptii. Este indicat ca vinetele sa se planteze in gradina la jumatatea lui mai - inceputul lui iunie.
Plantarea in gradina a rasadurilor este indicat sa se faca intr-o zona insorita. Vinetele care cresc intr-o zona semi umbrita vor rodi mai putin, iar legumei ii va lua mai mult timp sa se maturizeze. Solul in care sunt plantate trebuie sa fie fertil si bine drenat. Este indicat ca vinetele sa nu se planteze in acelasi loc in care au mai fost plantate vinete in anul anterior sau alte legume precum rosii, cartofi sau ardei grasi , deoarece totate acestea sunt susceptibile acelorasi boli.
Dupa plantare asigura-te ca vinetele au in permanenta solul umed, mai ales in perioadele secetoase de vara.
Vinetele sunt legume folosite de om pentru consum. Aceste legume au un aspect unic si atragator si o culoare vibranta. Se gasesc in piete pe tot parcusrul anului si sunt foarte nutritive. Iata mai jos cateva lucruri inedite pe care nu le stiai despre vinete.
 1 Vinetele sunt originare din sudul Indiei si din Sri Lanka . Aici, aceasta leguma era considerata regina legumelor.
2 Vinetele fac parte din familia Solanacee, din care mai fac parte si rosiile, cartofii si ardeii iuti.
3 Ca si celelalte membre ale familiei Solanacee, vinetele sunt fructe.
4 Tutunul face si el parte din familia Solanaceee. Vinetele contin nicotina , insa intr-o proportie mai mica decat tutunul.
5 Multe persoane sunt alergice la vinete.
6 Daca suferi de artrita , este indicat sa nu mananci niciodata vinete.
7 Potrivit unor pergamente vechi din secolul V, femeile din China obisnuiau sa faca o vopsea din coaja vinetelor cu care se spalau pe dinti pana ce acestia capatau o nuanta gri.
8 O vanata contine 95% apa.
9 In Statele Unite si Canada, vinetele erau folosite pentru oranmentarea caselor si erau vopsite in alb.
10 In Marea Britanie si Franta, vinetele poarta numele de aubergine.
11 In Africa de Sud si in India, vinetele se numesc brinjal.
12 Italienii numesc vinetele melanzane, ceea ce in traducere libera ar insemna "mere nebune".
13 Vinetele sarate reduc absorbtia de ulei in timpul gatitului.
14 China este primul producator de vinete din lume
15 India, Egipt, Turcia si Japonia sunt alte tari mari producatoare de vinete.
16 Vanata este leguma cu cel mai mare continut de nicotina. Nu trebuie insa sa iti faci grji. Trebuie sa consumi cel putin 9 kilograme de vinete pentru a atinge nivelul de nicotina continut de o tigara .
 Cum sa ai rosii coapte pentru mai mult timp
Desi catalogata de majoritate o leguma, rosia este de fapt un fruct. Aceasta este originar din America de Sud, iar evidentele despre existenta ei a fost descoperite ca datand de pe vremea aztecilor. De obicei fructele plantei se culeg cand sunt rosii, dar in functie de scopul utilizarii, acestea pot fi culese mai devreme. Iata cateva lucruri care te vor ajuta sa pastrezi rosiile sanatoase mai mult timp. 
Vinetele sunt unele dintre cele mai consumate legume si sunt ingredientele de baza in bucatariile asiatice. De diverse forme si culori, vinetele sunt legume inedite, care impresioneaza prin marime si colorit. 
Vinetele sunt legume originare din India. Au fost cultivate in Asia inca din cele mai vechi timpuri, insa au devenit cunoscute in lumea civilizta abia in anii 1500. Prima mentiune despre aceasta planta se gaseste intr-un vechi tratat agricol din China, din jurul anului 544. In China antica, doamnele din inalta societate obtineau din vanata o vopsea neagra cu care isi vopseau dintii. Se pare ca vinetele au ajuns in bazinul mediteranean prin intermediul exploratorilor arabi. Pentru multa vreme se credea ca vinetele sunt foarte periculoase pentru sanatate si nu au fost consumate de catre om.
In Anglia , vinetele erau denumite "merele dragostei", pentru ca se credea ca au proprietati afrodisiace. Botanistii din nordul Europei denumeau vanata "mala insana", sau "marul nebun", pentru ca se credea ca cel care va manca din aceasta leguma va innebuni.
In Evul Mediu, arabii au introdus vanata in Spania si Grecia. Din Spania vanata a calatorit mai apoi in America, in secolul XVII, unde era folosita doar ca obiect de ornament. De-abia in secolul XX, vanata si-a facut intrarea si in meniul culinar al americanilor. In zilele noastre, vinetele se cultiva masiv in sudul Asiei, in Africa, America de Sud, in Europa de Sud si in Statele Unite ale Americii, unde prefera zonele insorite.
 Varietati de vinete
 Vinetele sunt plante de diverse forme, marimi si culori, de la mov, pana la verde si chiar alb. Exista chiar si specii de vinete portocalii. In India si in Asia exista cele mai multe varietati de vinete cultivate. Exista si specii de vinete care cantaresc peste un kilogram. Cultivatorii din Asia cultiva numeroase specii de vinete cu un colorit aparte. De la vinete albe, galbene, verzi, rosii, negre si chiar vinete curcubeu, pe toate le poti gasi in gradinile din Asia.
 Vinetele in bucatarie
 Vanata este o leguma care nu poate fi consumata in stare naturala, avand un gust amarui. Atunci cand este insa gatita, capata un gust si o aroma aparte. Vanata este o leguma care absoarbe foarte multa grasime, asadar nu este indicat sa o prajesti. Aceasta leguma este folosita in bucatariile mai multor popoare, din China pana in Spania. De cele mai multe ori, vanata este pregatita la cuptor. La francezi o vei intalni in ratatouille, la italieni in melanzane alla parmigiana, iar la greci vei manca musaca .
Vanata este si un ingredient de baza in bucataria orientala si arabeasca. Vanata poate fi fripta pe gratar, astfel incat pulpa sa fie scoasa si folosita alaturi de alte ingrediente precum tahini, lamaie si usturoi. Baba ghanoush este un fel de mancare libaneza pe baza de vinete. Si in bucataria iraniana vanata este folosita la scara larga in prepararea diverselor mancaruri. Imam bayildi este o mancare turceasaca, pe baza de vinete, cu iaurt, rosii si sos de usturoi.
 Proprietati medicale
 Studii ale Institutului de Biologie din Sao Paulo din Brazilia au aratat ca vinetele sunt eficiente pentru reducerea colesterolului. Vinetele ajuta si la blocarea formarii de radicali liberi si sunt o buna sursa de acid folic si potasiu. Vinetele sunt legumele cele mai bogate in nicotina. Continutul a 9 kilograme de vinete este echivalent cu cel al unei tigarete.
Pentru unele persoane insa, vinetele pot avea si efecte secundare nedorite. Foarte multe persoane sunt alergice la aceste legume. Reactiile severe de alergii pot include sufocare, greata si mancarime. Cei mai expusi alergiilor cauzate de vinete sunt copii, care ar trebui supravegheati atunci cand consuma preparate pe baza de vinete.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu